Rafa, Lucas, Wagner, Ariel, Carlinho, Lucasinho, Adriana… Vi se par mulți? Nici nu sunt toți membrii clanului Corta, iar casa lor este doar una dintre Cei Cinci Dragoni – pe Lună mai există și Sun, Voronțov, Mackenzie, Asamoah, fiecare dinastie cu membrii ei. Și totuși, deși ar părea o pleiadă covârșitoare de personaje (iar la început așa se și simte), fiecare dintre ei are o personalitate distinctă, cu pasiuni, iubiri și uri diferite, cu prejudecăți sau idealisme diverse, cu istorii personale bine creionate. Și, mai ales, fiecare este atât de ”om”, atât de real și nu doar o adunătură de litere, încât vei ajunge ca cititor să te pasioneze soarta lor, să îi adori pe unii și să-i urăști cu tărie pe alții, să fii îngrijorat cu privire la curgerea evenimentelor și captivat de aventurile lor.
Din acestea sunt din belșug, pompate bine nu doar cu adrenalină, ci și cu viclenie și subtilitate, pentru că Ian McDonald jonglează spectacular cu o mulțime de povești personale, de clan și globale, ba chiar și interplanetare. Și-i iese magistral. Da, știu că a fost comparat pentru acest SF cu maestrul fantasy-ului, R.R. Martin, dar nu la el m-a dus cu gândul, în afară de priceperea de-a ne face să ne pese de mulți, fie ei băieți buni sau răi (și fete, are destule personaje feminine puternice, ba chiar acestea cam domină prima scenă) ci la James Clavell și seria sa ”Tai Pan” – ”Nobila Casă”.
Dona Luna. Divinizată și temută, Selena recent colonizată (de doar 50 de ani la data derulării romanului) nu este un proiect științific și social, un efort de echipă precum Marte al lui Kim Stanley Robinson, ci este un Vest Sălbatic, o lume a libertății absolute și a ororilor și consecințelor care vin la pachet cu ea. Iar motivația expasiunii și-a asumării de riscuri mortale, prea des plătite cu prețul suprem, nu este deloc una idealistă, ci, de fapt, cea mai simplă și mai credibilă. Banii.
Oamenii nu au ajuns pe lună datorită statelor, sau ONU, ci ca aventurieri coagulați în jurul unor familii aparent corporatiste, real mai degrabă mafiote – oricum acolo sus nu există cod penal, doar comercial, așa că granița dintre cele două tipuri de lăcomii este atât de subțire că practic a și dispărut. De aici și motivul comparației, favorabile de altfel, cu celebra saga de fondare a Hong Kong-ului prin brutalitate, inteligență fără milă și feude de clan a lui Clavell. Ca să nu mai spun că și acolo, și aici, totul se derulează în umbra amenințătoare a giganticului colos pașnic, dar oricând potențial strivitor, China.
Dar să revenim la comercial. În coloniile lunare ale lui McDonald, săpate cât mai adânc sub rocă pentru a ține cât de cât la distanță radiațiile ucigătoare, totul costă și totul are un preț – ca în cele mai întunecate distopii cyberpunk (fiți liniștiți, Luna Nouă nu este unul și nici vreun hard SF, ci un soft scifi bazat pe personaje, nu pe tehnică). Iar când spun totul, nu mă refer la haine sau obiecte de uz cotidian – acelea se scot la imprimantă, așa că nu sunt neapărat o problemă. Nu. Pe Lună, ca să respiri, plătești – aerul nu este gratuit, firește. Ca să bei apă, ca să accesezi rețeaua, ca să exiști pur și simplu de la un minut la altul, te costă.
Ceea ce costă cel mai mult însă este și resursa cea mai rară într-o lume a tuturor posibilităților, dar și a tuturor riscurilor, este loialitatea. De fapt, aș putea spune că, la baza cărții, liniile directoare peste care curge cu viteză amețitoare povestea sunt cele de fidelitate; de altfel, cu o încercare a loialității începe romanul și cu alta se termină. Iar acestea sunt uneori fluide, alteori dedicate, uneori religioase, culturale și lingvistice, alteori de clan, de haită (o să înțelegeți la ce mă refer – oare vârcolacii de pe Lună urlă la Terra? McDonald ne oferă un răspuns) ori pur și simplu ”unu la unu”, devotament între doi oameni, fie el iubire ori camaraderie, dar ce le unește pe toate este efectul complex pe care îl au asupra tuturor personajelor și asupra întregii societăți lunare, în ansamblu. Acolo unde nu există un stat, o poliție și o justiție care să te apere, ceea ce îți asigură viața, iar uneori moartea, sunt cei de alături de tine.
Iar pe aceștia, personajele îi iubesc, îi urăsc, respectă sau calcă în picioare într-un ghem extrem de complex de relații și intrigi în continuă schimbare și răsturnare, spre deliciul și pasiunea cititorului. Pentru că, așa cum vă spuneam de la început, sunt foarte numeroși și diverși, motivați de cele mai diferite dorințe, răutăți și frustrări, însă incredibil de veridici. Niciunul nu-i doar o construcție auctorială care să faciliteze curgerea poveștii sau avansul personajului principal (care nici nu există, romanul fiind, ca orice saga respectabilă, o tapiserie în care fiecare reprezintă o iță), ci fiecare dintre ei este viu și tridimensional și nu poți să nu devorezi pagină după pagină pentru a afla ce necazuri și fericiri le mai ies în cale.
Poate că ați observat lipsa referirilor la fundal, la partea de SF. Nu înseamnă că acestea nu există – sunt și ele bine descrise, perfect credibile tehnic (aspectele privind colonizarea, habitatele sau exploatările de resurse) sau social (o colectivitate cvasi-anarhică a fărădelegii, dar funcțională, cam ca-n serialul ”Boardwalk Empire”, o altă saga cu mafioți la care mă duce cu gândul). Însă nu sunt în partea din față a tabloului, ca în general la SF-uri.
Nu, ele doar asigură o scenă solidă pentru o piesă de teatru fascinantă, o dramă cu multă tragedie și foarte puțină comedie, iar reflectoarele lui McDonald sunt concentrate strict pe oameni și pe familii. Motiv din care romanul este cât se poate de accesibil și recomandat și celor care nu sunt pasionați de scifi; ba chiar, deși probabil le-ar plăcea la nebunie fanilor de fantasy epice cu dinastii și clanuri, nici măcar dragostea de fantasy nu e necesară: ”Luna Nouă” va captiva pe oricine iubește poveștile complexe în general, de unde și referința mea la Clavell.
Și ce povești! Ce delicioasă încrengătură de intrigi, crime, răzbunări, vendete, lăcomie și cruzime, dar și dragoste, sex, dăruire și sacrificiu! Luna este condusă de cele cinci familii corporatiste/mafiote, cu drept de viață și de moarte ca niște dinastii princiare din Italia renascentistă, pentru care, la fel ca și la aristocrații respectivi, afacerile și viața personală nu sunt distincte, ci un melanj tare ușor inflamabil. Tot ca la Medici sau Borgia (ori, mai degrabă, precum la clanurile de samurai, unde viața valora la fel de puțin și moartea pândea similar în spatele oricărei neînțelegeri), aurul și sângele se motivează reciproc și conduc la surprinzătoare răsturnări de situație, de la lovituri de bursă la masacre propriu-zise, și pot fi împăcate doar prin complicate alianțe matrimoniale. Căsătorii de conivență care nu au nici o legătură cu iubirile și sexualitatea personajelor – și sunt și din acestea destule în roman, nu doar crime și ciocniri sângeroase pentru ”teritoriu”.
Dar să nu divulgăm prea mult – ”Luna Nouă” se poate citi ca un ”Tai-Pan”, un dark SF (cvasi)cyberpunk sau ca o telenovelă. Și în oricare dintre aceste chei este la fel de captivant, credibil și surprinzător (avem și niște ”whodunit”, de altfel), așa că ar fi păcat să vă stric uimirea oferind prea multe detalii în avans. O să adaug totuși un bonus pentru cunoscători – mi-a amintit și de un alt SF celebru, iar ca indicii o să vă spun că unele conflicte se rezolvă prin lupte cu cuțitul, avem un personaj Duncan, iar niște călugărițe se ocupă de artificii genetice și de manipularea genealogiei. V-ați prins? E bine, căci în romanul acesta o să tot aveți nevoie să vă folosiți mintea, pentru că este o carte scrisă și cu pricepere, dar și cu inteligență.
V-am spus de-ajuns. Puneți mâna și citiți-l dacă vreți o poveste complexă și pasionantă bazată pe firea umană și pe relațiile omenești, indiferent dacă sunteți fani SF sau nu.
Ian McDonald – ”Luna Nouă”
”Luna vrea să te omoare: fie că nu-ți poate garanta hrana, apa și aerul necesare, fie că te trezești implicat în conflictul dintre corporațiile la putere acolo. Pentru fiecare centimetru pe care vrei să-l cucerești în societatea feudală de pe Lună, trebuie să lupți. Exact asta a facut Adriana Corta. La sfârșitul vieții, ea își găsește corporația înconjurată de dușmani, iar cei cinci copii ai săi trebuie să-i apere imperiul de adversari și de diverse pericole pentru ca familia Corta să supraviețuiască.”
Editura Nemira, 2017, paperback, 440 pagini, traducere Ruxandra Toma
Blogul de SeFe 