Ce face un joc video cu adevărat memorabil? Și când spun memorabil nu mă refer la numărul de exemplare vândute sau la părerile criticilor, ci chiar la înțelesul primar al cuvântului: ce face un joc atât de bun încât să-l ții minte, chiar și ani de zile mai târziu? Pentru fanii de SF&F (deseori și gameri, de altfel) răspunsul nu este foarte greu, din moment ce sunt exact același calități pe care le căutăm și la cărțile genurilor fantastice: să fie imersiv (cu o lume și atmosferă de neuitat), să aibă o poveste bună (originală și impresionantă) și să rămâi în urma lui cu ceva întipărit în minte, care să-i adauge rejucabilitate (respectiv recitire). Iar dacă pe deasupra are și cel puțin un personaj cu adevărat fascinant… ajunge în top.
Un top 10 în care m-am gândit să explorăm și intersecția celor două lumi ale imaginației, literatura și gamingul, prin ceea ce au comun: atmosfera – așa că pentru fiecare joc o să descoperim împreună și cărțile care te fac să simți în același fel. Cum orice top este subiectiv, am și trișat nițel, găsind și cel puțin câte o alternativă la jocurile enumerate; dar sunt convins că o să mă iertați. Tot așa cum sunt convins și că o să fiți înțelegători cu faptul că nu ne vom potrivi cu toții 100% la gusturi, motiv din care o să vă aștept în comentarii propriile recomandări. Oricum, pentru că în viață e bine să-ți dai cu părerea doar la ce te pricepi, eu m-am limitat la categoria ”dark” a jocurilor SF&F – și la jocuri pe care chiar le-am (răs)jucat personal (deci nu și pe cele din anii 80-90, când eram prea tânăr; cartea potrivită pentru cine le-a prins este ”Ready Player One” de Ernest Cline).
*
Locul 10: SERIA XCOM de la 2k Games. Pentru fanii de TBT (turn based tactics), mi-e greu să mă gândesc la un joc SF mai bine realizat ca gameplay, versatilitate a modurilor de abordare a misiunilor și adaptabilitate a personajelor și echipamentelor. Da, povestea nu e foarte profundă (Terra a fost invadată de extratereștri și rezistența s-a organizat într-o grupare pe care am numi-o teroristă, dar fiind ai noștri o să-i spunem ”freedom fighters”), însă atmosfera cyberpunk este excelent realizată, apăsătoare și crudă (un lucru bun la un joc military), toate detaliile sunt cât se poate de bibilite încât să fie credibile (de la arme la mediul destructibil), soldații sunt cam de toate națiile posibile și chiar vorbesc pe limba lor (nu și română, ce-i drept), deciziile sunt dificile și au consecințe dure… ce să mai, este de departe cea mai bună simulare de military scifi. Un deliciu pentru firile mai războinice, care-ți provoacă și priceperea, și imaginația și, mai ales, răbdarea.
Alternative: Ca alternativă de TBT (nu vă speriați, doar 2 jocuri din top sunt de strategie), aceeași experiență, dar într-un decor post-apocaliptic în sensul clasic, o oferă Wastelands 2 (și strămoșii săi Wasteland și Fallout 1 și 2): varietate, decizii dificile, esprit de corps.
Cărți recomandate: romane cu decor identic (military scifi de rezistență la o invazie extraterestră) pe la noi nu prea au apărut, însă atmosfera este foarte asemănătoare în Robocalipsa lui Wilson (împotriva roboților, ce-i drept). Ceva mai larg, senzația de SF militar și descrierea de lupte alerte este foarte bine surprinsă și în clasicele serii Războiul Etern de Joe Haldeman, Războiul Bătrânilor de John Scalzi și antologiile Războinicii ale lui R.R. Martin (și Dozois).
*
LOCUL 9: ENDLESS LEGEND de la Amplitude Studios. V-am promis că o să avem doar 2 strategii, iar acest joc este din alt gen ”pe ture”, TBS 4X (turn based strategy ”eXplore, eXpand, eXploit and eXterminate”). Un joc science fantasy post-apocaliptic într-un sens ceva mai optimist decât de obicei (reconstrucția și recolonizarea după un eveniment catastrofal), impresionează și el prin grafica foarte reușită, chiar deosebită, dar și prin imaginația și complexitatea relațiilor dintre elementele diferite (de la resurse la eroi), care face lumea de acolo să se simtă vie, în continuă evoluție în jurul jucătorului (și independent de el). De fapt, ce-l face memorabil este chiar această senzație că lumea fantastică respiră de capul ei și are o viață proprie, prin care tu, gamerul, doar explorezi și la care te adaptezi. Nu ești un dumnezeu, ca de obicei în 4X-uri, ci doar un lider asaltat de provocări, dar și de oportunități – iar eșecurile și succesele sunt cu atât mai intens trăite, cu cât simți că sunt meritate.
Alternative: Firește, prima recomandare este alternativa sa SF, Endless Space, care este un simulator de imperiu spațial, simultan foarte diferit (cu sisteme planetare, nu regate, și nave, nu oști cu săbii), dar și foarte asemănător. Pentru mine, cel mai bun joc SF&F de strategie este Civilization 4 cu mod-ul fantasy Fall from Heaven, dar acesta fiind cam de nișă, o să vă recomand în schimb mult mai populara serie Heroes of Might and Magic.
Cărți recomandate: E destul de greu să găsești echivalent literar unui joc 4X (care e diferit la fiecare playthrough), dar acestea există totuși. Dacă ne gândim la faptul că totul se învârte în jurul unei resurse ”magice” necesare eroilor și regilor (”Dust”), evident că primul echivalent care ne apare în minte este Mirodenia din seria Dune de Frank Herbert. Apoi, ca atmosferă de lume science fantasy străveche, unde sub orașele noi stau nenumărate alte straturi, foarte apropiată este tetralogia Soarelui Nou, de Gene Wolfe. Iar dacă e să mergem și mai departe, la ideea de a descoperi treptat (și practic și crea din mers) o lume, și trilogia Marile Descoperiri de Stackpole.
*
LOCUL 8: SERIA BIOSHOCK de la2K Games. Atunci când vorbim despre atmosferă, nu există ceva mai imersiv și memorabil decât Rapture, metropola subacvatică de coșmar populată cu supra-oameni nebuni. Atât de imersivă, că nu am uitat nici acum (după 11 ani!) senzația de încordare psihică extremă, ba nici măcar nivelele și boșii – așa de bine a fost construită lumea aceea dementă, stranie, claustrofobică și complet originală. Cu toate că este un shooter, nu neapărat prin gameplay impresionează, ci prin poveștile foarte bine create ale fiecărui personaj relevant de acolo și prin atenția și talentul de detectiv necesare pentru a le descoperi și asambla treptat din indicii. Un policier cvasi-horror extrem de realist (deși grafica e cartoonish), Bioshock rămâne în opinia mea inegalabil ca realitate alternativă înfricoșătoare.
Alternative: Primul joc venit în minte ca similar în atmosferă este DOOM 3, care oferă aceeași senzație claustrofobică și fundal nebunesc. Din perspectiva de realitate alternativă a anilor 40-50, o altă comparație este seria WOLFENSTEIN, cu lumea sa stăpânită de naziști și cu tehnologia alternativă de 40s.
Cărți recomandate: Dacă e să pornim de la ideea de realitate alternativă a anilor 40,cea mai evidentă recomandare este Omul din castelul înalt de Philip K. Dick. Din perspectiva de puteri extraordinare căpătate de oameni obișnuiți, o atmosferă asemănătoare, deși nu și horror, este Wild Cards de R.R. Martin (editor), iar din cea a explorării unui loc ucigător, claustrofobic și înnebunitor, duologia Hyperion a lui Dan Simmons.
*
LOCUL 7: SERIA NEVERWINTER NIGHTS de la Bioware. Nu putea lipsi din topul SF și Fantasy un joc de high fantasy în stil clasic (Dungeons and Dragons), despre un grup de aventurieri care trebuie să salveze lumea de sfârșitul iminent și, desigur, nasol. Eroi care luptă cu nemorți, conspirații de vrăjitori malefici, valuri de schelete nervoase și cu o cameră greu de controlat de către jucător (cum e tradițional la jocurile 3rd person RPG cu party – grup de personaje). Impresionant mai ales prin atmosfera bine conturată, prin galeria de tovarăși de questuri și NPC-uri simpatici, variați și credibili în motivațiile lor, prin oferirea de abordări și replici alternative în funcție de personaj, NWN a fost o delicioasă poveste întunecată trăită pas cu pas. O descoperire a unei lumi de care ajungi să îți pese, locuită de oameni vii, admirabili, ridicoli sau banali, dar și de urmărire a unor fire de intrigi conexate la interese comerciale, politice sau criminale.
Alternative: NWN face parte dintr-o serie mai largă de RPG-uri de la Bioware, care toate oferă lumi complexe și credibile, cu mecanici de joc bine construite și povești captivante – precum Baldur’s Gate și Icewind Dale. Pentru o (re)iterare mai modernă, tocmai s-a lansat Pillars of Eternity 2, de la Obsidian, ce respectă exact aceleași linii clasice de gameplay.
Cărți recomandate: Pentru un joc high fantasy, alegerea literară evidentă este arhetipul acestui gen, Stăpânul Inelelor de Tolkien. Dacă vrem să citim ceva mai actual, cea mai apropiată ca atmosferă de sfărâmare a unei lumi pseudo-medievale este seria Cronicilor Malazane de Steven Erikson; iar dacă ne gândim la amestecul între planuri naturale și supranaturale într-un decor fantasy, cu intrigi periculoase de descoperit, duologia Vise întunecate de N.K. Jemisin.
*
LOCUL 6: SERIA STALKER de la GSC. Într-o piață a jocurilor dominată de anglo-saxoni (și, pentru cealaltă jumătate a planetei, de japonisme), est-europenii apar foarte rar. Dar și când apar, sunt spectaculos de buni, ca ucrainienii ce au avut ideea genială să transpună în mediul virtual, într-un shooter cu elemente de RPG, lumea stranie și incomprehensibilă a fraților Strugațki. Și le-a ieșit excelent: Zona, presărată de tot felul de monștri, mutanți, pericole și artefacte, este simultan ciudată, dar și credibilă, periculos de ucigătoare dar și inimaginal de captivantă, variată și mereu surprinzătoare. Atmosfera este atât de stranie că devine de-a dreptul halucinantă, lumea pare cu adevărat vie (mai ales că niciodată nu știi dacă cei cu care interacționezi te vor ajuta sau vor încerca să te ucidă), totul se simte atât de slav… e greu de descris într-un alineat cât de complexă, acaparatoare și provocatoare este Zona din STALKER.
Alternative: Concurența acestui joc este evidentă: în primul rând seria METRO, care este tot o lume post-apocaliptică rusească, mai puțin stranie, dar mai colorată și mai intensă: dacă STALKER este o croazieră în propriul ritm al jucătorului, METRO este o goană pentru supraviețuire. A doua opțiune este alternativa americană, seria FALLOUT, care oferă aceeași libertate de open world, dar într-un decor mai de Vestul Sălbatic.
Cărți recomandate: Evident, Picnic la marginea drumului de frații Strugațki, din care STALKER este inspirat (și unde a și fost inventat acest cuvânt în sensul cunoscut sefiștilor); la fel de evident, seria Metro a lui Gluhovski. Ca atmosferă de supraviețuire post-nucleară, și Hugh Howey a făcut treabă bună în seria Silozul, iar ca decor dezolant, la fel de potrivit și lumii Stalker, și celei Fallout, romanul Apocalipsa al lui Stephen King.
*
LOCUL 5: SERIA ELDER SCROLLS de la Bethesda. Da, aici începe controversa, fiindcă știu că mulți dintre voi vedeți Skyrim pe locul 1, minim 2, într-un top de RPG fantasy. Nu este acolo din cauză că nu are o poveste prea strălucită și nici deloc originală. Este însă aici, ca și predecesorii săi în serie (pentru mine Oblivion fiind cel mai bun ES în atmosferă, iar Morrowind ca originalitate), fiindcă oferă o imersivitate foarte mare, o libertate incredibilă de explorare a propriului destin într-o lume foarte întinsă, activă și diversă, comunități vii, decizii cu impact asupra felului cum ești privit, versatilitate foarte mare în stilul de joc (deși, să recunoaștem, toți sfârșim ca stealth archer, vă provoc să mă contraziceți), nenumărate questuri pe care poate le descoperi, poate nu și tot așa. Este definiția libertății înseși, iar la aceasta nu are egal.
Alternative: Prin succesul lor, jocurile ES au generat un întreg subgen de RPG open-world cu moralitate gri și decor european, dintre care se remarcă drept similare cu Skyrim cele germane Gothic și Risen. Pentru cei cu tendințe masochiste, dar și cu mai multă adrenalină-n tastatură, o alternativă este și action RPG-ul Dark Souls.
Cărți recomandate: Pentru ultimul din serie, Skyrim, cea mai potrivită cale de a te afunda în aceeași atmosferă gri și dură, asezonată cu nordici mândri și iute vărsători de sânge este Joe Abercrombie, cu trilogiile Jumătate de rege, mai YA, și Prima Lege, mai matură. Dacă ieșim din sfera fantasy pur și trecem în cea a ficțiunii istorice, un efect similar îl are seria Ultimul Regat de Bernard Cornwell, ca și serialul omonim. Pentru Oblivion, cu revărsarea sa de demoni în lumea normală, lectura cea mai potrivită este seria Demon, de Peter V. Brett.
*
LOCUL 4: SERIA DEUS EX de la Eidos. Când spui cyberpunk, în gaming spui Deus Ex – și mai dark decât lumea lui Adam Jensen, fost SWAT, actual agent de securitate pentru o corporație (poate) malefică, nu o să găsești. Ceea ce face Deus Ex unic nu este doar atmosfera extrem de bine creată și lumea extinsă și detaliată, sau felul că poate fi jucat în stiluri complet diferite, nici măcar perfecta sublimare într-un decor SF a rețetelor de policier noir – ci controversele. Teme care ne divizează acum și cu certitudine ne vor despărți și mai tare în viitor: capitalismul exacerbat, infracționalitatea, divizarea socială tot mai mare între clase, erodarea moralității de modernism, transumanismul, rasismul (aici sub forma intoleranței în jurul temei augmentării), șansa la viață și sănătate în funcție de bani. Este o lume de vis pentru ”the one percent” și de coșmar pentru noi restul, în care tu, ca jucător, trebuie să faci alegeri complicate, fără să știi dacă sunt cele bune sau nu (ca-n viață).
Alternative: Suprinzător, în ciuda succesului Deus Ex, genul cyberpunk nu e chiar așa de răspândit în gaming. Dacă facem pasul spre strategie, ar mai fi Satellite Reign; dacă vrem să rămânem la shootere RPG, din trecut ar fi System Shock, iar din viitor mult așteptatul Cyberpunk 2077, de la creatorii seriei Witcher.
Cărți recomandate: Cele mai apropiate de combinația cyberpunk și policier întunecat sunt creațiile lui Richard Morgan, Omul Negru și Carbon Modificat. Ieșind din policier, dar rămânând în sfera augmentărilor și-a catastrofei sociale, un roman cyberpunk excepțional este Fata Modificată de Paolo Bacigalupi; dacă trecem într-un SF mai futurist și mai flamboaiant, nu la fel de încâncenat, trilogia Flambeur a lui Hannu Rajaniemi.
*
LOCUL 3: SERIA DRAGON AGE de la Bioware. Îmi este greu la prima strigare să găsesc un joc mai impresionant în poveste (cu excepția locului 1) decât Dragon Age Origins: o pleiadă de personaje memorabile, complexe, suprinzătoare, pasiona(n)te și cu adevărat unice, prinse într-o încrengătură de intrigi și răsturnări de situații imposibil de ghicit. Un ghem de amenințări și pericole la adresa întregii lumi civilizate, în care statele și liderii reacționează exact așa cum ne-am aștepta, lamentabil și fratricid, în timp ce indivizii se comportă incredibil de realist: iubesc, urăsc, trădează, se sacrifică, acționează laș sau înălțător, spre binele omenirii, al clanului sau doar al propriei măriri. În care eroii se ridică de unde nu s-ar aștepta nimeni, dar la fel și ticăloșia, lăcomia, trădarea. Dacă jocul acesta ar fi fost un roman, l-aș fi considerat cel puțin la fel de bun ca Gheață și Foc și l-aș citi de nenumărate ori – iar avantajul unui RPG este că efectiv chiar îl poți juca de mai multe ori, din perspective diferite și cu alegeri diferite.
Alternative: Dragon Age are câteva alternative foarte bune, dar ele se regăsesc deja în top (7 și 5) sau urmează (2 și 1), așa că aici îmi mai rămâne de menționat doar Jade Empire, un echivalent bazat pe mitologia chineză.
Cărți recomandate: După cum ați ghicit din comparația de mai sus, universul cel mai apropiat de DA este cel al lui Martin din seria Gheață și Foc, prin același amestec imprevizibil de sânge, voință, ambiție și trădare. Foarte apropiat, dar parcă ceva mai palatabil pentru cei mai sensibili, este și ciclul Roata Timpului al lui Robert Jordan, iar destul de similară, mai ales din perspectiva amenințării majore iminente, este și și trilogia Covenant a lui Stephen Donaldson. O alternativă cu fundal asiatic, dacă tot am adus vorba, este Pământul iubit de zei de Gavriel Kay.
*
LOCUL 2: SERIA MASS EFFECT de la Bioware (companie care domină acest top, pe bună dreptate). Această serie oferă tot ce are mai bun SF-ul de tip space opera: un univers întreg de explorat, lumi variate, numeroase specii foarte diferite (cu propriile valori, calități și slăbiciuni), o istorie detaliată și bogată, aventuri, războaie, diplomație, mistere, intrigi, conspirații, policier și military scifi, inamici implacabili și prieteni dragi, camarazi de încredere și parteneri/e de pat și de dragoste… orice ți-a putea imagina că trebuie să fie într-o lume viitoare adevărată, este acolo, în Mass Effect. Pe deasupra, de parcă nu ar fi de ajuns, căpitanul (commander) Shepard este însoțit de o numeroasă și diversă galerie de prieteni (căci aceasta ajung să-ți fie și ție, jucătorului), nu doar foarte bine conturați, dar și extrem de memorabili: au trecut 8 ani de când l-am jucat și încă nu l-am uitat pe Garrus, războinicul mândru, așa cum sunt convins că fiecare gamer și-a găsit un astfel de personaj care i-a rămas nu doar în minte, ci și-n suflet. Și, cireașa de pe tort, seria Mass Effect mai oferă ceva drag SF-ului și care a provocat niște scandalizări: pledoaria pentru toleranță. Capacitatea de a înțelege că Celălalt poate fi diferit și totuși să trăim împreună, fie că acest împreună înseamnă nava Normandy sau Federația ce reunește nenumărate specii diferite.
Alternative: ca și la DA, cele mai bune alternative la ME se găsesc deja în acest articol. În afara lor, aceeași senzație de univers vast și complex de explorat, alături de personaje bine construite, o oferă și jocurile KOTOR (Knights of the Old Republic) din universul Star Wars.
Cărți recomandate: În primul rând, nu pot să mă gândesc la Citadelă fără ca automat să mă ducă gândul la Stația Centrală a lui Lavie Tidhar. Dacă extindem așteptările la un univers întreg, variat și populat de numeroase specii inteligente diferite, opțiuni excelente sunt lumile creionate de Vernon Vinge, mai ales în Foc în Adânc și Adâncurile Cerului, sau de Iain Banks în seria Cultura.
*
LOCUL 1: SERIA WITCHER de la CD Projekt Red. E cineva surprins? Există vreun joc SF sau fantasy care să se apropie de minunăția care le-a ieșit polonezilor din universul lui Sapkowski – și a adunat peste 800 de premii doar pentru Witcher 3? Dacă Dragon Age ne-a oferit o poveste fantasy excepțională, Witcher ne oferă zeci de basme, fără exagerare, fiecare memorabil în sine (questul Bloody Baron, ca să dau doar un exemplu) ; dacă Skyrim ne prezintă o lume open world destul de vie, Witcher ne dă una fremătând de viață, de numeroase vieți; dacă Mass Effect ne încurajează la toleranță, Witcher face aceasta și pe deasupra ne prezintă crud și realist consecințele lipsei ei și-ale extremismului; iar dacă mai multe jocuri din top ne-au lăsat în minți și inimi personaje unice, niciunul nu este mai complex și etic relevant decât Geralt de Rivia. Aș putea umple câteva pagini cu argumente de ce Witcher merită acest loc, printre care trebuie neapărat să menționez atmosfera și fundalul mitologic est-europene atât de bogate și colorate, dar o să vă dau lovitura de grație cu cel mai simplu motiv dintre ele: e pur și simplu cel mai pasionant de jucat. Oferă cea mai mare plăcere de-a explora o lume perfect credibilă, de-a face alegeri morale și-a le pune în practică, după caz, cu vorba dulce sau cu tăișul sabiei.
Alternative: Să fim serioși,nu există așa ceva, Witcher se află într-o categorie proprie. Ca veri primari putem enumera, cu certitudine, jocurile Elder Scrolls, mai ales Skyrim, dar chiar și acel joc aproape perfect pălește în comparație cu lumea Măcelarului din Blaviken.
Cărți recomandate: Păi, seria Witcher a lui Andrzej Sapkowski. Apoi, numeroasele aventuri ale lui Elric de Melnibone, personajul lui Michael Moorcock, foarte probabil o inspirație pentru Geralt (mai ales cel din joc). Știți voi, tipul acela cu părul lung și alb, pielea de albinos, ochii de o culoare anormală, care mereu ingerează tot felul de combinații de ierburi, are o moralitate ambivalentă, e un spadasin de neînfrânt, are niște puteri deosebite și tot așa. De cine vorbesc? De amândoi, desigur. Iar dacă e să mărim puțin distanța față de acest șablon, o altă serie care oferă aventurile unui ”lup singuratic” destul de asemănător în caracter și duritate este Turnul Întunecat, al lui Stephen King.
*
Ei, a fost o călătorie cam lungă, dar interesantă și pasionantă? Mă bucur, fiindcă această este senzația pe care o oferă un joc bun, memorabil, și tot același simțământ poate fi găsit și între filele cărților – asemănarea e mai mare decât pare la prima vedere. Tastatura și hârtia nu sunt rivali în lumea imaginației, ci armele noastre în fața banalității și cenușiului: una dintre ele este sabia de argint, cealaltă spada de oțel…
Blogul de SeFe 