Sefepedia

Scurt ghid al sub-genurilor Fantasy, cu exemple (partea I, „clasicele”)

Un ghid definitiv de sub-genuri Fantasy este greu de realizat, pentru simplul fapt că sunt extrem de multe (de aceea am și împărțit acest ghid în două părți) și pentru că, odată cu evoluția genului, „granițele” au devenit tot mai vagi și fluide. Totuși, în mod clar cititorilor de SFF le este necesar și util un îndrumar rapid de sub-genuri; iar în opinia mea, cea mai bună abordare a ceva fluid definit este una cu exemple.

Pentru a nu intra în dezbateri scolastice, m-am mulțumit cu definiții foarte, foarte sumare și fără pretenții de valoare critică – am fost mai interesat de diversitatea paletei prezentate (pe care am preluat-o parțial de pe bestfantasybooks.com, pentru că acolo mi s-a părut cea mai comprehensivă).

Majoritatea exemplelor sunt, evident, preferințele mele personale în fiecare categorie – și, la fel de evident, multe pot fi de fapt exemple în categorii diferite, nu neapărat (doar) în cea unde le-am încadrat eu.

Note:

1. cărțile pe care le-am identificat traduse sunt trecute cu titlul în română, descrierea editurii românești și link spre ediția în română (unde nu au diacritice… adresați-vă editurii!); celelalte au link spre Goodreads sau Wikipedia și denumirea în original, iar descrierea tradusă de autorul articolului.

2. Am preferat să las denumirea subgenurilor în engleză, pentru a evita confuziile prin traduceri diferite.


Epic Fantasy

Epic Fantasy are ca element fundamental și inerent confruntarea unei amenințări uriașe, care afectează lumea întreagă, fapt care duce la aventuri pe o scară epică. Caracteristicile sale definitorii sunt: accentul pe amploarea conflictului; un număr mare de personaje; magia este element cheie, vital; are loc de obicei într-o epocă (pseudo)medievală; prezintă o poveste de tip Bine împotriva Rău; se bazează pe mai multe fire narative distincte, care ajută la avansarea poveștii; cărțile sunt foarte lungi (peste 120 mii de cuvinte).

Exemplu: Stăpânul inelelor de J.R.R Tolkien.

Sauron, seniorul Intunecimii, a reusit sa adune toate inelele puterii, dorinta lui fiind aceea de a stapani peste intregul Pamant de Mijloc. Dar pentru a-si indeplini visul ii lipseste un inel special. Aici va incepe odiseea tanarului hobbit Frodo, caruia i se incredinteaza o misiune ciudata, el nu trebuie sa gaseasca, ci sa ascunda o comoara. Sa ascunda Inelul. Frodo trebuie sa porneasca la drum din indragitul sau Comitat pana in intunecatul Mordor, ca sa distruga teribilul Inel si sa-i zadarniceasca Planurile lui Sauron. O sarcina uriasa pentru un hobbit atat de mic, dar Frodo nu va porni singur la drum. Reprezentantii celor mai importante semintii vor fi alaturi de el.

Alternative: Roata timpului de Robert Jordan, Sabia Shannara de Terry Brooks.


    High Fantasy

High Fantasy tinde să se concentreze mai mult pe lume (fundal) și pe schimbările și alegerile făcute de protagonist, spre deosebire de Epic Fantasy, care tinde să se concentreze pe scara conflictului în sine și care afectează lumea, în general. Epic Fantasy are multe personaje, în timp ce High Fantasy de obicei mai puține. Caracteristicile definitorii sunt: mai multe despre alegerile pe care le fac personajele și schimbările asupra personajelor decât despre evenimentele lumii; magia implicată, dar nu neapărat vitală; poate avea loc în perioade (pseudo)medievale, dar și moderne; situațiile sunt prezentate uneori cu nuanțe de gri, nu doar alb-negru; personajele pot alege ceea ce este corect (nu sunt predestinate de soartă); personajele pot fi ambigue din punct de vedere moral.

Exemplu: Calea regilor de Brandon Sanderson

Roshar, o planetă cu o istorie unică și bogată… Deși aici trăiesc oameni, este un loc cu totul diferit de Pământ, neiertător, cu uragane care-l bântuie la fiecare câteva săptămâni, cu crustacee gigantice, cu floră ce și-a dezvoltat o rezistență încăpățânată înaintea naturii dezlănțuite. Un sistem de magie nemaintâlnit… Și trei personaje principale cu propriile lor dorințe și țeluri: Kaladin (fostul soldat, devenit sclav, devenit podar), Shallan (fiica unui nobil mort, care încearcă să-și salveze Casa) și Dalinar (un Înalt Prinț și unchi al regelui). Începutul unei capodopere epice…

Alternative: Numele vântului de Patrick Rothfuss, Un vrăjitor din Pământșimare de Ursula K. Le Guin


    Fantasy pentru copii

Fantasy scris pentru publicul cel mai tânăr și de obicei cu personaje foarte tinere (copii și puberi). Aceste personaje tind să aibă ceva special, cum ar fi o abilitate sau un obiect. Unicitatea unui personaj este adesea un punct de identificare pentru cititor. Imaginația este  foarte  fantezistă, fără a fi nevoie să fie realistă sau credibilă. Elementele de totală alteritate (alte lumi) și factorul „wow!” (sense of wonder) se adresează în special acestei grupe de vârstă.

Exemplu: Cronicile din Narnia de C. S. Lewis   

Peter, Susan, Edmund si Lucy se ascund intr-un dulap si ajung intr-o alta lume, cuprinsa de o iarna apriga, fara sfarsit. Minunatul taram intrupat din cantul Leului Aslan a cazut prada Vrajitoarei Albe, care s-a autoproclamat regina si a facut din Narnia un loc in care Mos Craciun nu ajunge niciodata. Numai Aslan, adevaratul rege, poate sa salveze aceasta lume si sa aduca inapoi primavara.

Alternative: Seria Percy Jackson și olimpienii de Rick Riordan, Poveste fără sfârșit de Michael Ende.


    Heroic Fantasy

Povești action/adventure (la o scară de grandoare în funcție de decizia autorulului), concentrate, evident, pe un erou. Acesta este de obicei modest sau reticent în a-și asuma rolul de salvator al lumii / planetei / dimensiunii respective. De asemenea, are o descendență nobilă, ceea ce îl face să fie calificat în mod unic pentru acel rol, deși inițial nu este conștient. Dreptul său de naștere include adesea puteri magice, pe care ar prefera să le folosească în locul armelor. Eroul este, în general, destul de dur și poate varia de la mai inteligent, mai puternic (fizic sau magic), sau alt tip de caracteristică ”extra” care îl face mai înzestrat decât o persoană obișnuită – până la eroi cu puteri aproape asemănătoare zeilor.

Exemplu: Elric de Melniboné de Michael Moorcock

Când Michael Moorcock a început să descrie aventurile vrăjitorului albinos Elric, ultimul rege al decadentului Melniboné, și a sabiei sale vampirice inteligente, Stormbringer, el și-a propus să creeze un nou tip de aventură fantasy, care să rupă tradiția și să reflecte mai mult sofisticarea actuală a temei și stilului. Rezultatul a fost un erou îndrăzneț și unic – slab fizic, subtil în minte, dependent de droguri pentru a-și asigura vitalitatea – cu mari păcate în spate și un destin și mai mare în față: un anti-erou rock-and-roll, care a canalizat toate excesele violente ale anilor șaizeci într-un singur arhetip.

Alternative: Stormrider de David Gemmell, The Legend Of Drizzt de R.A. Salvatore


    Sword & Sorcery Fantasy

Zona de acțiune a Fantasy-ului. Este un subgen care include câte ceva din toate – magie, elemente supranaturale, acțiune, romantism. Cărțile Sword & Sorcery Fantasy nu prezintă povești și lumi complexe, deoarece sunt menite să fie lecturi escapiste. Lumea este fantastică, deseori medievală ca structură, și încorporează magie și zei sau demoni. Aceste povești axate pe acțiune tind să conțină personaje și lumi masculine, deseori efectiv „macho” – eroi curajoși, care duc mai multe bătălii împotriva ticăloșilor malefici, și prin folosirea forței, și a inteligenței. De fapt, personajele feminine sunt notoriu subdezvoltate și modelate pe tropul „damei în pericol”.

Exemplu: Conan Barbarul de Robert E. Howard.

Conan Barbarul este tot ce înseamnă sword & sorcery: un erou neînfricat, o corabie de pirați, o aventură desfășurată pe o insulă exotică, piperată cu lupte (atât dueluri cât și confruntări la scară mare), o prezență feminină care necesită protecția eroului și nu în ultimul rând, adversari mult mai puternici – avem aici creaturi  fantastice și misterioase, care sunt capabile să utilizeze magie întunecată. 

Alternative: Fafhrd and the Gray Mouser de Fritz Leiber, Imaro de Charles R. Saunders.


Coming of Age Fantasy

Acest gen conduce protagonistul de-a lungul unui arc narativ care începe în copilărie sau adolescență, cu un eveniment traumatizant (de pierdere sau înstrăinare). Poate că tânărul erou descoperă că oamenii care l-au crescut nu sunt chiar părinții săi. Sau, la fel de probabil, puterile sale magice au devenit brusc evidente și nu le poate explica. Oricare ar fi forma „specialității” personajului principal, el este forțat să caute informații suplimentare despre cine – sau ce – este. Această călătorie de descoperire de sine este și una de creștere morală și psihologică, mesajul fiind adesea că, pentru a avea puteri speciale, este necesar să înveți și să crești.

Exemplu: Eragon de Christopher Paolini

Atunci cand Eragon, baiatul unui fermier sarac, descopera in padure o piatra albastra, minunat slefuita, bucuria lui nu cunoaste margini. Tot ce poate crede este ca va reusi sa cumpere toata iarna de mancare pentru familia lui. Nu se stie insa ca astfel a chemat din adancuri nestiute un dragon si ca a devenit mostenitorul unui destin misterios. In curand el va fi prins intr-o aventura de nici nu si-ar fi putut-o imagina cu doar cateva zile in urma. Dusmani fara de numar ii pornesc pe urme, iar singurele lui ajutoare sunt o sabie veche si sfaturile unui povestitor batran. Iar lumea pe care trebuie sa o infrunte este una a magiei si a puterilor nebanuite.

Alternative: Magician Apprentice de Raymond Feist, Aleasa Dragonului de Naomi Novik


Portal Fantasy

Există o lume reală – lumea noastră – și o lume fantastică, imaginată de autor. Aceste două lumi sunt clar separate, dar este posibilă călătoria între ele. Subgenul face parte din categoria mai largă a realităților alternative și, așa cum denumirea sa ne indică în mod evident, elementul principal este portalul de trecere. Dincolo de transferul din lumea reală într-o alta mai magică, Portal Fantasy este un subgen foarte versatil, fără să fie limitat de alte caracteristici.

Exemplu: Magicienii de Lev Grossman

Quentin Coldwater nu seamana cu niciunul dintre colegii lui de liceu. In timpul liber reciteste cartile fantasy preferate din copilarie si In vis Ii Insoteste pe protagonistii lor In lumea magica numita Fillory. In comparatie cu aventurile din carti, viata Ii pare anosta si lipsita de culoare. Totul se schimba insa atunci cand este admis intr-un colegiu secret si exclusiv de magie in afara New York-ului. Acolo incep peripetiile lui si o initiere riguroasa in magia moderna. Dar, in cele din urma, dupa un timp nici magia nu ii mai aduce fericirea si ineditul pe care Quetin le astepta de la viata – asta pana cand el si prietenii sai fac o descoperire uimitoare: Fillory exista cu adevarat.

Alternative: Nicăieri de Neil Gaiman, Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll


Swashbuckling Fantasy

Bărbați tineri care se leagănă sub candelabre, rotind o floretă și lovind cu replici pline de șmecherie. Ce poate fi mai romantic? Swashbuckling Fantasy (fantasy de capă și spadă) ne prezintă aventuri palpitante, care implică adesea o luptă între bine și rău. Lumea conține pericole și nedreptăți, care trebuie combătute de eroi curajoși. Cei slabi sunt apărați. Femeile sunt iubite. Loialitatea este recompensată. Poveștile acestui sub-gen au de obicei ca personaje tineri entuziaști, curajoși și capabili, care niciodată nu sunt singuri. Există de obicei un grup de prieteni sau camarazi, care se aventurează împreună în lume. Motto-ul celor trei muschetari: „Toți pentru unul și unul pentru toți!” este deosebit de semnificativ, mai ales că cea mai simplă rezumare a Swashbuckling Fantasy ar fi „fantasy stil Dumas”.

Exemplu: Traitors Blade de Sebastien de Castell 

Antrenați în artele marțiale și specialiști în legile din Tristia, Magiștrii Călători apără Legea Regelui. Sunt eroi. Sau cel puțin au fost, până când au stat deoparte în timp ce ducii au preluat împărăția și au înfipt capul regelui într-o țepușă. Acum, Tristia este pe punctul de a se prăbuși și barbarii pândesc la granițe. Ducii aduc haos în țară, în timp ce Magiștrii sunt împrăștiați în toată lumea, disprețuiți ca trădători. Tot ce le-a mai rămas sunt promisiunile pe care i le-au făcut regelui Paelis, de a-i îndeplini o ultimă misiune. Dar pentru așa ceva trebuie să se reunească din nou…

Alternative: Mireasa prințului (William Goldman), On Stranger Tides de Tim Powers.


Arabian Fantasy

Un subgen vechi și tradițional, care a cunoscut o reapariție în epoca modernă. Poveștile Arabian Fantasy se bazează adesea pe spectaculozitate, dar și pe istoria și mitologia adânc înrădăcinate dintr-un decor antic – Orientul Mijlociu. Echilibrul istoriei și mitului, al magiei și al religiei, al personajelor și al decorului îl fac un subgen complex și bogat. Evident, este frecvent inspirat de (sau cel puțin comparat cu) ”O mie și una de nopți”.

Exemplu: Alif Nevăzutul de G. Willow Wilson.

Într-un stat totalitar din Orientul Mijlociu, un tânăr hacker face tot posibilul să-şi protejeze clienţii – disidenţi, islamişti, proscrişi şi alte grupări supravegheate de lege – de Mâna Statului. Îşi spune Alif şi e îndrăgostit de o femeie din rândul aristocraţiei care îl părăseşte pentru un prinţ bogat, ales de familie. Din acest punct, viaţa lui Alif ia o turnură cu totul neaşteptată. Fiinţe supranaturale desprinse din negura timpurilor, o carte magică ce ascunde sensuri pe care oamenii nu le pot pătrunde, duşmani de temut de care Alif trebuie să se ascundă şi de care trebuie să-şi apere prietenii, toate acestea dau peste cap lumea până atunci banală a tânărului erou, aruncându-l într-o nebuloasă din care cu greu găseşte calea către linişte.

Alternative: Alamut de Judith Tarr, Orașul de bronz de S.A. Chakraborty


    Wuxia Fantasy

Originar din China, Wuxia aduce laolaltă acțiune, aventură și fantezie. Termenul Wuxia poate fi tradus ca „eroi în arte marțiale”, cu o nuanță importantă de  cavalerism. Wuxia ca gen are o istorie lungă și mai multe școli diferite, care au fiecare o abordare distinctă asupra genului. Tabăra tradițională urmează ferm valorile confucianiste, dar după 1919 s-a născut o versiune modernă a literaturii Wuxia, care se desprinde de ele. Wuxia modern are un protagonist care respinge sistemul familial chinez și devine un simbol al libertății personale. Protagoniștii poveștilor Wuxia sunt foarte bine pregătiți în artele marțiale, până la punctul în care par capabili de acțiuni inaccesibile oamenilor normali. Au un mare simț al valorilor precum altruismul, dreptatea, onoarea, generozitatea și reciprocitatea. Prietenia este foarte importantă pentru protagonist. O formă mai mult sau mai puțin fantastică de China Imperială este adesea decorul  preferat.

Exemplu: Războiul macului de R. F. Kuang

Ce legătură ar putea exista între o orfană de război, care nu-i nici frumoasă și nici educată, și Academia Militară de la Sinegard, cea mai prestigioasă instituție din Imperiul Nikan? Lui Rin i s-a spus toată viața că ea nu merită mai mult decât i se oferă, iar o propunere de căsătorie ar fi un noroc neașteptat. Însă ea este capabilă de orice pentru a intra la Academie, unde se transformă treptat, nu doar într-un soldat care va răspunde noii amenințări de război, ci și în practicanta unei arte de mult uitate. După ce îl cunoaște pe unicul supraviețuitor al celui mai înfiorător genocid, Rin descoperă că invocarea zeilor poate aduce cu sine consecințe teribile…

Alternative: 卧虎藏龙 (Crouching Tiger, Hidden Dragon) de Wang Dulu, Legendele  clanului Otori de Lian Hearn


Science Fantasy

Zonă de întrepătrundere dintre SF și fantasy, combină concepte tradiționale SF (roboți, călătorii prin spațiu) cu cele tradițional fantasy (magie, mitologie, structuri sociale feudale, săbii etc.).

Vezi în ghidul SF  – link aici


    Sword & Planet Fantasy

Un subgen al Science  Fantasy,  tot cu elemente și de Fantasy, și de Science Fiction. Povestea tipică Sword and Planet are loc într-o lume extraterestră, în care un personaj masculin puternic a fost transportat magic. Eroul trebuie să lupte cu monștri, să navigheze prin culturile străine ciudate, să supraviețuiască, să salveze domnița în pericol și apoi să mai lupte încă o tură…

Exemplu: The Morgaine Saga de C.J. Cherryh.

La început, implicațiile călătoriei în timp prin Porți nu au reprezentat un motiv de îngrijorare. Tehnologia a fost găsită printre ruinele unei lumi moarte din sistemul Qhal – o descoperire care a fost făcută în primele câteva decenii ale erei lor spațiale și le-a deschis brusc accesul instantaneu către stele. Navele Qhal au fost folosite inițial doar pentru transportul tehnicienilor și echipamentelor pe distanțe de ani-lumină. După ce fiecare Poartă a unei Lumi a fost construită, călătoria către acea lume și la suprafața ei a devenit instantanee și Imperiul Qhal a progresat pe termen lung. Datorită paradoxurilor temporale implicate în călătoriile în timp, porțile reprezintă o amenințare pentru cauzalitatea universală și, prin urmare, pentru viitorul nenumăratelor lumi. De fapt, așa cum este prezentat în istoria ciclului, utilizarea lipsită de precauție a proprietăților temporale ale porților a decimat deja cel puțin o civilizație foarte avansată, Qhal. Pentru a preveni astfel de nenorociri, Morgaine este angajată într-o căutare de secole (și potențial infinită) care o duce din lume în lume prin porți, setând fiecare poartă pentru autodistrugere, imediat după ce a folosit-o pentru a trece către următoarea.

Alternative: Glory Road de Robert Heinlein, Tschai, Planet of Adventures de Jack Vance.


    Dying Earth Fantasy

Lumea se află într-o etapă de extincție și un puternic sentiment de zădărnicie se infiltrează în tot. Temele comune includ: erodarea lumii, inocența, idealismul, entropia, speranța reînnoirii. O caracteristică definitorie este sfârșitul treptat al proceselor  normalității, pe măsură ce sistemele se îndreaptă către o stare dezordonată.

„Pământul muribund” este un subgen care aparține atât SF-ului, cât și Fantasy-ului. Pe măsură ce lumea se stinge, legile naturii încep să se estompeze și știința și magia devin indistincte. Decorul este Pământul, dar nu Terra pe care o cunoaștem. Este adesea stranie în atmosferă, structura societății și chiar în fizica lumii.

Exemplu:Cartea Soarelui Nou de Gene Wolfe

Severian, din Ghilda Tortionarilor, continua sa strabata in drumurile sale tinuturi presarate cu primejdii si minuni, in fascinanta si inexorabila lui calatorie catre tronul Autocratului si catre un destin maret pe care nu indrazneste sa il refuze. Caci un intuneric devorator roade din inima Vechiului Soare, iar soarta planetei Urth depinde de intoarcerea Conciliatorului, Noul Soare de mult prevestit.

Alternative: The Dying Earth de Jack Vance, Taboom de Stephen A. Dougherty


    Literary Fantasy

Principala caracteristică după  care îl recunoaștem este că stă cu un  picior în literatura clasică (mainstream) și altul în fantasy,  dar predomină mai degrabă  prima.  

Se concentrează nu pe acțiune, ci pe  personaje, care sunt unice, interesante și convingătoare. Personajele sunt foarte complexe, iar acest lucru permite intrigii să se dezvolte într-un mod profund, dar intuitiv.

Exemplu: Zei americani de Neil Gaiman

Romanul incepe cu iesirea din puscarie a Umbrei (Shadow), care afla ca sotia sa si prietenul sau cel mai bun au murit intr-un accident de masina si ca devenisera, in vremea intemnitarii sale, amanti. Incercand sa-si gaseasca niste repere, accepta ajutorul unui avatar al zeului Odin si se trezeste in mijlocul unui razboi mitic, a carui miza este supravietuirea stravechilor divinatati aduse de emigrantii care au invadat America.
Zeii Vaii Nilului, cei din Panteonul nordic sau din Olimpul grecesc se afla aici, in Lumea Noua, si supravietuiesc cata vreme mai are cine sa-i slaveasca. Dupa ce au invadat inconstientul colectiv american prin intermediul comics-urilor, au fost siliti sa se retraga in fata divinitatilor moderne: tehnologia, filmul si internetul.

 Alternative: Silmarillion de J.R.R. Tolkien,  Gormenghast de Mervyn Peake 


Comedic Fantasy

Un semn distinctiv este utilizarea din belșug a jocurilor de cuvinte și a parodierii altor scrieri. Ironizarea genului în sine este probabil cea mai ușoară țintă, deoarece majoritatea celorlalte cărți fantasy se iau foarte în serios. O altă tehnică este de a adăuga elemente ridicole la tropii clasici, cum ar fi o sabie magică care vorbește, dar numai atunci când cineva  i se adresează foarte politicos. A le oferi protagoniștilor un defect exagerat, care introduce unele dificultăți în realizarea sau menținerea rolului eroic așteptat, poate fi destul de amuzant, dar de multe ori eroul însuși este „normal”, în timp ce restul personajelor sunt ridicole. 

   Exemplu: Lumea-Disc de Terry Pratchett

Părea o misiune uşoară… În fond, cât de greu poate fi să ai grijă ca servitoarea să nu se mărite cu prinţul? Dar pentru vrăjitoarele Buna Batevreme, Ţaţa Ogg şi Magrat Usturoi, ce călătoresc spre îndepărtatul oraş Genua, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple… Servitoarele trebuie să se mărite cu prinţul. Aici e tot sensul vieţii. Nu te poţi împotrivi unui Sfârşit Fericit. Cel puţin nu până acum…

   Alternative: Semne Bune de Neil Gaiman, Kings Of The Wyld de Nicholas Eames


    Mythic Fantasy

Povești care tratează aceleași teme universale ca și miturile, dar în lumea reală, iar numele și puterile zeilor, ca și creaturile mitice sau supranaturale, diferă într-un fel sau altul de omologul lor mai tradițional. Pot fi incluse elemente de legendă și folclor, deși sunt la fel de probabil să fie și complet originale, inspirate dintr-un personaj legendar (ca Arthur).

Adesea aduce în conflict tradiții mitologice disparate, cu zei care se ciocnesc în timp ce eroii lor luptă pentru dominație împotriva omologilor. Miza este frecvent soarta lumii.

Exemplu: Mitago de Robert Holdstock

Familia Huxley trăieşte într-o casă aflată în apropierea pădurii Ryhope. Când George Huxley, tatăl, moare, fiii săi încearcă să-i continue munca de-o viaţă.  Această muncă este legată, în amintirea fiilor, de pădure, de lungi dispariţii ale tatălui, de jurnalul tatălui şi de fiinţele pe care şi aceştia le întâlnesc odată intraţi în pădure. Misterele pădurii Ryhope se transmit de la tată la fiu şi de la un fiu la altul.

Alternative: Zei americani de Neil Gaiman, Jackson și olimpienii de Rick Riordan


    Legend Retelling Fantasy

Așa cum este evident din nume, acest gen repovestește mitologie clasică și legende bine-cunoscute, într-o formă literară mai modernă, dar în  general respectând liniile narative existente (spre deosebire de subgenul anterior).

Exemplu: Circe de Madeline Miller

Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…

Alternative: The Once and Future King de T.H. White, Lavinia de Ursula Le Guin.


vezi partea a II-a din ghidul sub-genurilor Fantasy (modernele) aici

vezi ghidul subgenurilor SF aici


Imaginea reprezentativă de Larisa Koshkina de la Pixabay 

%d blogeri au apreciat: