Ca est-europeni, vrem – nu vrem, noi (românii de ginte latină) trăim înconjurați de slavi.
Toate felurile de slavi: pe cei din grupul vestic (cehi, slovaci, polonezi) îi avem vecini la nord și, în general, prieteni respectați, chiar dacă ceva mai reci; grupul estic (ruși, ucraineni, belaruși) la Răsărit, unde ne întâlnim de obicei cu arme-n mână și dușmănie, dar și cu o doză de fascinație; iar la sud avem slavii balcanici, de la cei care ne sunt ca frații (sârbii) la cei care ne sunt ca frații vitregi (bulgarii) – o relație „fierbinte” și-n sensul bun și în cel rău, din moment ce împărțim cam aceleași defecte și pasiuni.
Deși istoria o împărțim ceva mai puțin și limba deloc, mai este ceva care ne unește: imaginarul.
Și folclorul, și mitologia populară ne-au fost puternic influențate de slavi (iar ceva mai puțin și invers), motiv din care la creaturi fantastice ne suprapunem destul de mult (iată aici 10 din universul Witcher – câte vă par cunoscute?), la decorul poveștilor total și la percepția emoțiilor în foarte mare măsură (ce poate fi mai asemănător fatalismului din Miorița decât celebrul „suflet slav”?). Așa că nu-i de mirare faptul că ne sunt extrem de familiare ficțiunile fantasy și SF cu această origine și că ne simțim inima încălzită și mintea deschisă atunci când dăm peste o carte de inspirație slavă.
Din care după ’89 avem traduse în română uluitor de puține – practic nu ne cunoaștem literar vecinii cei mai asemănători! În SF nu avem decât re-editări de Lem (se poate citi la Paladin – aici) și Strugațki ( se pot citi la Nemira -aici), iar mai recent, mulțumită jocurilor, și Gluhovski (seria Metro, la Paladin – aici); iar în fantasy… catastrofă totală. Noroc tot de gaming, care l-a adus pe Sapkowski în atenția editorilor după 30 de ani de când scria în poloneză și așa ne-am ales la Nemira cu seria Witcher (într-o traducere pe care nu o recomand, însă).
Așa că m-am gândit că ar fi timpul să vedem cam ce ofertă avem publicată în engleză, o limbă în care majoritatea vizitatorilor Blogului de SeFe citesc uzual – și am găsit atât de multe, încât am decis să le împart în 2 episoade de câte 10: (I) cărțile de inspirație slavă scrise de occidentali (occidentale, de fapt, dacă mă uit că-s 100% autoare) și (II) cărțile de inspirație slavă scrise de… slavi (și la acestea tot doar pe cele deja traduse în engleză, că poloneză, sârbă și rusă nu prea se vorbesc sau citesc pe la noi – ca urmare și titlurile sunt cele sub care pot fi găsite în engleză).
Nu pot decât să sper că și echipele de la Paladin sau Nemira (poate și Herg Benet?) vor citi aceste articole și le vor veni idei…
Astăzi, partea a II-a, slavele (ordinea este aleatoare):
Wiedzmin (Witcher) de Andrzej Sapkowski (Polonia)
Geralt este un vânător cu păr alb și ochii sclipitori. Are puteri magice și gânduri necurate. Este un asasin nemilos. Un criminal cu sânge rece. Și are un singur scop: să ucidă toți monștrii care bântuie lumea.
Însă nu tot ce pare monstruos e malefic și nu orice basm o feerie cu zâne.
Geralt se confruntă cu regi incestuoși, duhuri răzbunătoare, fecioare crude, harpii și vampiri. Dar nici măcar aceștia nu sunt întotdeauna ceea ce par.
(în română la Nemira – se poate cumpăra aici)
Trilogia Rondul de Noapte ( Night Watch) de Serghei Lukianenko (Rusia)
Ceilalți există. Umblă printre noi. Ne observă.
Cu acțiunea în Moscova contemporană, unde schimbătorii de forme, vampirii și vrăjitorii se ascund în umbre, această saga epică ne spune cronica unui război etern: cel al Celorlalți, o rasă străveche de oameni cu puteri supranaturale, care trebuie să jure credință fie Întunericului, fie Luminii.
Agenții Întunericului – Rondul de Noapte – supraveghează activitatea nocturnă, în timp ce agenții Luminii veghează ziua. Timp de o mie de ani, ambele părți au menținut un echilibru precar de putere, dar o profeție antică a vestit că într-o zi va apărea un Celălalt suprem, amenințând că va înclina balanța. Acum, ziua profețită a sosit. Când un agent al Rondului de Noapte de nivel mediu, pe nume Anton, dă peste o tânără blestemată – o Cealaltă neinițiată, dar cu un potențial magnific – ambele părți se pregătesc pentru o bătălie care ar putea distruge întregul oraș, posibil chiar și lumea.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Înăuntrul vântului (The Inner Side of the Wind, or the Novel of Hero and Leander) de Milorad Pavić (Serbia)
Un amestec unic de fantezie istorică și realism magic de la cel mai tradus autor sârb, Înăuntrul vântului ne spune poveștile paralele despre două persoane care își trăiesc viața în Belgrad, una la începutul secolului al XVIII-lea, cealaltă în prezent.
Pornind de la mitul grec antic despre Hero și Leander (o preoteasă a Afroditei, închisă într-un turn, și tânărul care înoată în fiecare noapte peste o strâmtoare ca să o vadă), prima parte se concentrează pe Hero, o studentă la chimie, a cărei viață se împlește cu cea a unui celebru arhitect.
Cu două secole înainte de Hero, Leander se luptă să supraviețuiască războiului dintre Habsburgii catolici și otomanii musulmani. Cele două povești se întâlnesc la mijlocul romanului, fiecare îmbogățind percepția cititorului despre cealaltă.
Cartea este o reflecție asupra istoriei balcanice, dar impregnată de magie, crime, artă și naționalism.
( în română a apărut la editura Paralela 45; pe situl lor nu mai e menționată, așa că mai multe aveți pe Goodreads, aici, iar ediția în română pe cărturești.ro – aici)
Bobocul negru (Black Blossom) de Boban Knežević (Serbia)
Un fantasy epic balcanic, cu o poveste clasică despre un vrăjitor, lupta pentru putere și istoria care se repetă.
Protagonistul fără nume este un sârb persecutat, a cărui călătorie magică este puternic înrădăcinată în mitologia slavă și moștenirea culturală balcanică.
Cartea explorează groaza și consecințele crimelor de război, într-o poveste neobișnuită, despre o misiune nobilă, dar cu valorile răsturnate, twisturi nefericite și metafore istorice.
O carte fantasy despre război și despre sentimentul de a fi blocat între naționalism și incapacitatea de a fi acceptat.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
S-a ouat Baba Cloanța (Baba Yaga Laid an Egg) de Dubravka Ugrešić (Croația)
Inspirată din mitologia slavă și literatura rusă, cartea este un amestec de realism magic, urban fantasy și mitologie.
Baba Yaga este un triptic amplu și ne prezintă o scriitoare care are grijă de mama ei în vârstă și un admirator care o urmărește prin toată Slovenia, o stațiune hotelieră din Cehia și de-a lungul și de-a latul folclorului slav.
Este o repovestire a mitului vrăjitoarei rele, dar în epoca modernă și cu teme contemporane, centrate în jurul mai multor femei slave și a poveștile lor magice și ușor absurde.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Vita Nostra de Marina și Serghei Diacenko (Ucraina)
În timpul unei vacanțe la mare cu mama ei, Sașa Samokina îl întâlnește pe misteriosul Farit Kojenikov, în cele mai bizare circumstanțe. Puștoaica nu poate să refuze când acest bărbat ciudat și neobișnuit, cu un aer sinistru, îi cere să îndeplinească o sarcină cu niște consecințe potențial scandaloase, iar apoi îi recompensează efortul cu o stranie monedă de aur.
Pe măsură ce zilele progresează, Sașa îndeplinește alte sarcini, pentru care primește mai multe monede de la Kojenikov. La sfârșitul verii, mentorul ei o îndeamnă să se mute într-un sat îndepărtat și să-și folosească aurul pentru a intra la Institutul de Tehnologii Speciale. Deși nu vrea să meargă la o școală necunoscută, simte, totuși, că acela este singurul loc în care ar trebui să fie. Împotriva voinței mamei sale, Sașa lasă în urmă tot ceea ce este familiar și își începe educația magică.
„Tehnologiile speciale” ale Institutului nu seamănă cu nimic din ce a întâlnit vreodată. Cărțile sunt imposibil de citit, iar lecțiile îngrozitor de obscure. Folosind teroarea și constrângerea pentru a-și controla elevii, școala nu îi pedepsește direct pentru păcatele și eșecurile lor; în schimb, familiile plătesc un preț teribil. Cu toate acestea, în ciuda fricii, Sașa trece prin schimbări care sfidează legile materiei și timpului; are experiențe la care nu ar fi visat vreodată… dar care sunt tot ce și-ar fi putut dori mai tare.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Kosingas: Ordinul Dragonului (Kosingas: The Order of the Dragon) de Aleksandar Tešić (Serbia)
În ajunul marii bătălii din Kosovo (nota mea: știți voi, Câmpia Mierlei – Kosovo Polje, unde vlahii sud-dunăreni și muntenii lui Mircea i-au stat alături regelui sârb Lazăr în fața lui Baiazid – și au murit cu toții), Ordinul Dragonului, al cavalerilor sârbi, se confruntă cu împlinirea profeției străvechiului Oracol al Focului. Potrivit acestuia, unul dintre ei va opri pentru totdeauna atacul hoardelor de creaturi din Hades.
În timp ce cavalerii se pregătesc pentru bătălia finală, puterile Hadesului încearcă să-l omoare pe Războinicul profețit, așa că un război invizibil și tăcut este purtat între vechile credințe slave și creștinism.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Biblia vârcolacului (The Sacred Book of the Werewolf) de Victor Pelevin (Rusia)
Romanul este atât o poveste de dragoste supranaturală, cât și un portret satiric al Rusiei moderne.
Se referă la aventurile unei prostituate din Moscova, în vârstă de cincisprezece ani, pe nume A. Huli. În realitate, aceasta este o vulpe bătrână de două mii de ani, care seduce bărbații pentru a le absorbi forța vieții; o face cu ajutorul cozii, un organ hipnotic prin care scufundă oamenii într-o transă în care visează că fac sex cu ea.
A. Huli ajunge în cele din urmă în atenția unui ofițer rus de informații de rang înalt, pe nume Aleksandr, și se îndrăgostește de el. Numai că nu știe un mic detaliu despre el – Aleksandr este de fapt vârcolac. Și acesta este doar începutul distracției.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Clubul de noapte (The Night Club) de Jiří Kulhánek (Cehia)
În tenebrele din Praga, un cuplu nebun complotează răpirea unei fete și o crimă sinistră. Dar se face repede dreptate: apare un grup misterios, numit Clubul de Noapte, cuplul întâlnește un sfârșit prematur și fetița este salvată.
Tobias a trăit cu acest grup încă de când a fost abandonat în copilărie; împreună cu protectorii săi, ajută la apărarea orașului de rele. Însă când un eveniment neprevăzut aproape anihilează Clubul de Noapte, toată lumea crede că Tobias a murit. De fapt, el a renăscut drept vampir.
Când se trezește, se găsește în sud-estul Asiei, la bordul unei nave de pirați, comandată de o o stăpână nemuritoare și înconjurat de ciracii ei. Sclavia nu este însă ceva acceptabil pentru Tobias; viitorul său rămâne la Praga, unde vrea să se întoarcă pentru a-i pedepsi pe vinovați. Dar mai întâi trebuie să evadeze.
Un amestec fascinant de fantasy, horror și thriller, Clubul de Noapte pătrunde în lumea subterană a capitalei cehe, unde binele luptă cu răul și dreptatea trebuie să prevaleze cu orice preț.
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
Gheață (Ice) de Jacek Dukaj (Polonia)
Povestea începe în 1924, într-o Varșovie îngropată sub nămeți de zăpadă în iulie și strivită de cizma ocupantului rus. Benedict, un tânăr matematician sărac, este înhățat direct din pat de doi oficiali de la Ministerul Iernii și trimis în Siberia – în căutarea tatălui său, exilat de multă vreme.
Urcând în Trans-Siberian, Benedict începe o călătorie extraordinară printr-un tărâm înghețat, cu intrigi politice, criminale, științifice, filosofice și amoroase, pentru a ajunge să confrunte ceva absolut străin.
O materie misterioasă, numită Gheață, care se răspândește din Siberia, amenințând că va cuprinde întreg Imperiu Țarist. Odată cu apariția ființelor eterice care locuiesc în Gheață, timpul și istoria în sine se schimbă, lăsând întreaga Europă de Est în pericol și modificând natura umană și chiar legile logicii…
(nu e tradusă în română; mai multe pe Goodreads, aici)
prima parte, „slavele” fantasy scrise de occidentali – o aveți aici
imagine reprezentativă de Willgard Krause @ Pixabay
sursa unora dintre descrieri (cele care nu-s preluate de pe Goodreads): Teo Bileta pe tor.com
Blogul de SeFe 