Top 10

Top 10 preferatele mele SF&F de la Nemira

Sunt de peste 3 decenii cititor pasionat de SF&F – era de așteptat deci să am preferatele mele.

Așa că m-am gândit să le împărtășesc și cu voi, într-o mini-serie de 4 topuri: încep cu preferatele mele de la cele două edituri de gen care mai există în prezent (Nemira și Paladin – aici și , cu regrete că nu mai avem și Millenium, care a fost la același nivel calitativ, iar Tritonic a avut doar o zvâcnire scurtă, dar spectaculoasă, prin 2007 cred, sub Michael Haulică), apoi un top fantasy (în general, aici) și altul SF, cu restul din ce am citit eu (netraduse ori de pe la alte edituri, nespecializate pe gen, precum Leda, Trei sau Alexandria).

Nu întâmplător am tot repetat „mele”: (1) sunt evident topuri pur subiective, „preferatele” și nu „cele mai premiate”, „cele mai relevante istoric” sau „cele mai vândute”; (2): nu sunt la solicitarea (sau cu știința) niciunei dintre editurile menționate și nu reprezintă publicitate.

Dacă e să mă uit pe listă, aș concluziona că eu prefer cărțile complexe, profunde, întunecate sau melancolice, deseori cu o doză de (pseudo)mitologie, bogăție mare de detalii și un grad foarte ridicat de originalitate (cam toate sunt ori unice, ori „prototipul” din care au luat naștere subgenuri întregi).

Dincolo de aceste „cerințe” obligatorii, o să mă limitez la fiecare la doar câte o propoziție pentru de ce – fiindcă altfel aș umple pagini întregi și ar ieși un volum, nu un top.


10. Witcher de Andrzej Sapkowski (Polonia)

Geralt este un vânător cu păr alb și ochii sclipitori. Are puteri magice și gânduri necurate. Este un asasin nemilos. Un criminal cu sânge rece. Și are un singur scop: să ucidă toți monștrii care bântuie lumea.

Însă nu tot ce pare monstruos e malefic și nu orice basm e o feerie cu zâne.

Geralt se confruntă cu regi incestuoși, duhuri răzbunătoare, fecioare crude, harpii și vampiri. Dar nici măcar aceștia nu sunt întotdeauna ceea ce par.

(se poate cumpăra aici)

De ce? Pentru că ne descrie, și captivant (de acțiune), și amuzant, și original, o lume cu fundal est-european foarte familiar nouă, românilor, impregnată de creaturile și zeitățile mitologiei slave, de basmele estice și de amestecătura incomodă (și intolerantă) de popoare și culturi specifice acestei părți a lumii.

Recenzie nu i-am făcut, dar o regăsiți în alte 2 topuri, unul de serii fantasy pentru războinici – aici, altul Badass – aici; iar aici aveți o listă de creaturi fantastice din Witcher


9. Problema celor trei corpuri de Liu Cixin (China)

Spre finalul Revolutiei Culturale din China, un proiect militar trimite semnale in spatiu pentru a stabili contactul cu civilizatii extraterestre. O astfel de civilizatie, pe cale de disparitie, primeste semnalul si planuieste sa invadeze Pamantul.

Populatia planetei se imparte in doua tabere: una pregatita sa primeasca fiinte superioare noua ca sa preia lumea noastra corupta, iar cealalta gata sa lupte din toate puterile impotriva invaziei.

Protagonistii sunt Wenjie, fiica unui fizician ucis in timpul Revolutiei pentru ideile lui reactionare despre relativitate, si Miao, un nano-tehnician care-si petrece tot timpul in realitatea virtuala numita Trei Corpuri, un joc atat de plin de metafizica, incat incepe sa semene cu un cult.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că este o fascinantă epopee de descoperire a adevărului științific și o joacă de-a savantul și detectivul extrem de captivantă, fără să fie nici alambicată, nici copleșitoare, nici greu de urmărit. Și, evident, pentru că românilor care am prins comunismul ne este foarte familiară viața personajelor chineze.

recenzie pe larg aici și parte din topul armelor SF (aici)


8. ASOIAF (Cântec de gheață și foc) de George R.R. Martin (SUA)

Într-un ținut în care verile pot dura ani în șir și iernile, o viață, primejdia se arată la orizont. Vine iarna și, pe plaiurile înghețate de la nord de Winterfell, forțe întunecate și stranii se pregătesc de luptă în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros.

În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri și neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc.

Un tărâm al extremelor, de la fortărețele de piatră ale iernii, la castelele belșugului și ale verii, în care lorzi și prințese, soldați și vrăjitori, asasini și bastarzi iubesc, se luptă și uneltesc pentru a supraviețui.

( se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că a schimbat complet regulile jocului: de când a apărut, tot restul genului se raportează la ASOIAF, fie că vrea sau nu vrea. Și pentru că ne oferă, pe larg și detaliat, un război civil de proporții epice, nenumărate personaje perfect credibile, umane (chiar și ticăloșii) și memorabile, în continuă evoluție și involuție: o lume enormă și detaliată, cu cele mai tari intrigi din istoria genului. 

parte din topul personajelor feminine credibile (aici) și din topul seriilor fantasy pentru războinici (aici)


7. Jocul lui Ender de Orson Scott Card (SUA)

Premiile Hugo si Nebula

Pamantul este atacat din nou. Gandacii extraterestri se incordeaza pentru o ultima lovitura. Supravietuirea rasei umane atarna de descoperirea unui geniu militar care ii poate invinge o data pentru totdeauna. Dar cine este el?

Ender Wiggin. Geniu. Neindurator. Viclean. Un maestru in strategie si tactica. si un copil in acelasi timp. Copilaria lui Ender se termina atunci cand, recrutat de guvern pentru a fi antrenat in armata, ajunge in noua sa casa: scoala de Lupta. Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar oare toata presiunea si singuratatea vor ajunge sa il infranga inainte de batalia finala? Cum va reactiona el in conditii reale de razboi? in cele din urma, scoala de Lupta nu-i decat un joc.

Nu-i asa?

( se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că descrie perfect „dresarea” unui războinic de profesie, oferindu-ne și toată suferința sa, dar și extrema exaltare a victoriilor prin care depășește, cu imaginație și inițiativă, încercări din ce în ce mai imposibile.

Singura carte comparabilă este Cântecul sângelui de Anthony Ryan (care va face parte din topul meu fantasy general, evident).

un top 10 rase extraterestre în care este inclus… de 2 ori!


6. Drood de Dan Simmons (SUA)

În 1865, cand incepe povestea, Charles Dickens este un scriitor de succes. Se afla in tren, cu o iubita secreta, si nu stie ca destinul ii rezerva o surpriza ce-i va schimba existenta. Un accident care-l va proiecta intr-o viata dubla.

Obsesii macabre ies la iveala: crime, cadavre, cripte sinistre. Astfel incepe o incursiune tenebroasa si fascinanta in adancurile orasului ce se ascunde in Londra subterana. 

Drood imagineaza ultimii ani ai cunoscutului scriitor, incercand sa elucideze enigme nerezolvate pana in zilele noastre.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Aici am trișat puțin, fiindcă (în afară de HMS Terror) sunt fan absolut al tuturor scrierilor lui Simmons, motiv din care la Nemira recomand și SF-ul (pur) Hyperion+Căderea lui Hyperion, și duologia science fantasy Ilion+Olimp; dar am pus Drood în top ca să păstrez aici proporția SF fantasy. Aceasta dacă o considerăm fantasy, căci la fel de bine ar putea fi declarată horror sau mainstream și tot nu ar fi corect descrisă, din moment ce e absolut unică și neîncadrabilă:  avem parte în ea de vampiri, canibali, fantome agresive, monștri de nedescris, criminali în serie, hipnotizatori malefici, asasini exotici și detectivi nebuni. Sau, poate, de nimic dintre acestea: depinde de interpretare…


5. Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin (SUA)

O capodopera care a castigat premiile Hugo si Nebula si a influentat toata literatura science fiction a ultimelor decenii

Un ambasador uman este trimis pe Gethen, o lume extraterestra unde nu exista prejudecati de gen, iar biologia androgina elimina problema dominatiei masculine si a supunerii feminine. Scopul lui e integrarea Gethenului intr-o comunitate intergalactiva in continua expansiune. Insa pentru asta trebuie sa concilieze propriile prejudecati cu strania societate pe care o intalneste.

Ursula K. Le Guin depaseste magistral linia subtire dintre fictiunea speculativa si literatura mainstream. Mana stanga a intunericului a deschis noi orizonturi, a ridicat intrebari tulburatoare, a sfidat granitele dintre sicence fiction si fantasy. Dar mai ales a inventat tinuturi de vis, care fascineaza in continuare.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că este instrumentul perfect pentru a încerca marea (soft) SF cu degetul: s-ar putea să vă convertească, iar dacă nu, va reprezenta oricum în sine o lectură captivantă și fascinantă. Fiindcă oferă o lume întreagă, cu religii, istorie, natură extremă și o multitudine de dileme morale, etice, „naționale”, de gen și rasă, totul în doar 250 de pagini.

recenzie pe larg aici și parte din topul autorilor care au abordat teme LGBT (aici)


4. Eroii de Joe Abercrombie (UK)

O poveste din universul seriei bestseller PRIMA LEGE.

Trei barbati. O batalie. Niciun erou.

Se spune ca Dow cel Negru a omorat mai multi oameni decat iarna apriga si ca si-a facut drum spre tronul Nordului pe un deal de cranii. Regele Uniunii, un vecin tot mai invidios, nu se poate uita indiferent la cum ajunge tot mai puternic. S-au dat ordinele, iar armatele se tarasc deja prin noroi, la miazanoapte.

Mii de oameni se indreapta spre un cerc uitat de pietre, pe un deal oarecare, intr-o vale fara nume, cu o multime de metale foarte ascutite la brau.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că e cel mai bun punct de confluență între grimdark fantasy și military fantasy, cu o poveste extrem de întunecată și realistă. Plus amorală, violentă, marțială, deseori surprinzătoare, alertă, captivantă și plină de adrenalină. Și pe deasupra încununează o întreagă serie excepțională, Prima Lege (minus Dulce răzbunare, foarte slabă).

recenzie pe larg aici plus recenzie la seria Prima Lege și parte din topul grimdark (aici), din topul badass (aici) și din topul seriilor fantasy pentru războinici (aici)


3. Picnic la marginea drumului de Arkadi și Boris Strugațki (Rusia)

Red Schuhart este calauza. O forta necunoscuta il impinge pe acest inadaptat sa se aventureze ilegal in Zona, in cautarea obiectelor misterioase lasate de vizitatori din alta lume.

Zona, care determina pana si natura fiicei lui, il obsedeaza. Insa de dragul fiicei ia hotararea de a face o descindere tragica in adancimi ostile.

Publicat dupa indelungi eforturi in Uniunea Sovietica, Picnic la marginea drumului merge mai departe decat literatura SF. Alegorie politica bogata in implicatii filosofice, cartea a devenit una dintre lecturile obligatorii ale omului de azi care isi pune intrebari despre memorie, disperare si umanitate.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că oferă cea mai bună și convingătoare combinație de stranietate și banal, într-un decor fizic și psihologic extrem de familiar nouă în Est – motiv din care este șocant de insidioasă: citind, tu cercetezi Zona, dar și Zona te va ”adulmeca” pe tine. Îi vei simți direct stranietatea, frigul, teroarea, nebunia… de parcă ar ieși din carte ca să treacă și-n dormitorul tău. Da, este cea mai bună întrupare SF a dictonului nietzschean „când privești prea mult în abis, și Abisul privește în tine”.

recenzie pe larg aici plus un top 10 rase extraterestre în care este inclus


2. Ubik de Philip K. Dick (SUA)

Publicat initial in anul 1969, romanul a fost inclus de revista Time in topul celor mai importante carti scrise in limba engleza in perioada 1923–2005, criticul Lev Grossman considerandu-l „un cosmar din care nu esti sigur ca te vei trezi“.

Preocupat de multiplele forme ale realitatii, Philip K. Dick a scris o poveste SF in care regresia timpului si deriva temporala invita cititorii intr-o incursiune in viitor.

Moartea lui Glen Runciter declanseaza o misiune nebuneasca, in decursul careia mortii le dicteaza viilor. Entitatea Ubik, metafora a unui Dumnezeu atotputernic si atotstiutor, intra in scena.

Începe spectacolul.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că nu cred că există ceva mai original, captivant și surprinzător decât romanele lui PKD, mi-era evident că trebuie să se afle sus de tot în top; dar este foarte greu de ales o carte anume, din moment ce majoritatea romanelor sale sunt unice și excepționale, inclusiv cam toate de la Nemira (lista incompletă aici). Așa că am ales-o pe prima care „m-a lovit” pe mine în viața de sefist și m-a convertit cu fanatism la PKD-ism.

Iar despre Ubik în sine pot spune că, deși plutește pe un ocean de paranoia, realități schimbătoare și logică fractală, tot menține o coerență a unei intrigi funcționale. Pe deasupra, are un element complet amețitor de policier, dar care se lămurește cu o concluzie credibilă și un twist incredibil de întunecat.

recenzie nu i-am făcut aici, dar dacă sunteți curioși aveți 3 recenzii la alte romane de PKD (netraduse încă la noi) aici, aici și aici


1. Dune de Frank Herbert (SUA)

Roman castigator al premiilor Nebula si Hugo.

Intr-un viitor indepartat, intr-un imperiu interplanetar, condus dupa reguli feudale, casele nobiliare se lupta pentru suprematie. Casa Atreides primeste controlul asupra planetei Arrakis, singura sursa de mirodenie – cea mai valoroasa si importanta substanta din univers. Asta adanceste vechea rivalitate dintre Casele Atreides si Harkonnen.
Leto Atreides si familia lui se vor confrunta nu doar cu o planeta desertica, neprietenoasa si necunoscuta, ci si cu comploturi politice periculoase.

O poveste clasica, bogata in sensuri religioase, economice, tehnologice si sociale, o complexitate care o pune definitiv pe lista cartilor de citit intr-o viata.

(se poate cumpăra de aici)

De ce? Pentru că nu este doar o carte, ci Cartea SF. Și mai multe lucruri deodată: un univers, o istorie, o religie, o filozofie, aventura unui singur om și a tuturor, înspre înăuntrul conștiinței și exteriorul întregului cosmos. De câte ori o recitesc, sunt prins de aceeași fascinație de-a dreptul religioasă și absolut uimit de cât de complex și complet este descris un univers întreg, pe multiple paliere și din numeroase unghiuri, în atât de puține pagini.

Și sunt convins că, pentru cei mai mulți dintre voi, oricât ar varia restul topului, tot Dune ar fi pe locul 1.

parte din topul personajelor feminine credibile (aici), din topul mijloacelor SF de transport (aici), din topul armelor SF (aici)


imagine reprezentativă de Mystic Art Design @ Pixabay

sursa tuturor descrierilor și imaginilor din articol: site-ul editurii (unde unele descrieri nu au diacritice și au fost preluate ca atare)


Ep. I: Topul meu 10 Nemira (mai sus)

Ep. II: Topul meu 10 Paladin

Ep. III: Topul meu 10 Fantasy

Ep. IV: Topul meu SF (va urma)

%d blogeri au apreciat: