Sunt de peste 3 decenii cititor pasionat de SF&F – era de așteptat deci să am preferatele mele.
Așa că m-am gândit să le împărtășesc și cu voi, într-o mini-serie de 4 topuri: am început cu preferatele mele de la cele două edituri de gen care mai există în prezent (Paladin – aici și Nemira – aici, cu regrete că nu mai avem și Millenium, care a fost la același nivel calitativ cu ele, iar Tritonic a avut doar o zvâcnire scurtă, dar spectaculoasă, prin 2007 cred, sub Michael Haulică), apoi un top fantasy (în general, aici) și altul SF, cu restul din ce am citit eu (netraduse ori de pe la alte edituri, nespecializate pe gen, precum Leda, Trei sau Alexandria).
Nu întâmplător am tot repetat „mele”: (1) sunt evident topuri pur subiective, „preferatele” și nu „cele mai premiate”, „cele mai relevante istoric” sau „cele mai vândute”; (2): nu sunt la solicitarea (sau cu știința) niciunei dintre editurile menționate și nu reprezintă publicitate.
Dacă e să mă uit pe listă, aș concluziona că eu prefer cărțile complexe, profunde, întunecate sau melancolice, deseori cu o doză de (pseudo)mitologie, bogăție mare de detalii și un grad foarte ridicat de originalitate (cam toate sunt ori unice, ori „prototipul” din care au luat naștere subgenuri întregi).
Dincolo de aceste „cerințe” obligatorii, o să mă limitez la fiecare la doar câte o propoziție pentru de ce – fiindcă altfel aș umple pagini întregi și ar ieși un volum, nu un top.
Am preferat să folosesc titlurile în engleză, pe de o parte fiindcă eu așa le-am citit (excepție doar Cyberpunk și Perdido), pe de altă parte pentru un aspect unitar (altfel ar fi ieșit o ciorbă romgleză).
10. Alien Contact de (ed.) Marty Halpern (SUA)
Tema primului contact a fost una mereu vie în SF, așa că Marty Halpern a avut ideea să caute cele mai bune povestiri din ultimii 30 de ani pe acest subiect, pe care ni-l prezintă din cele mai variate perspective: de la cea terifiantă sau violentă la cea transcendentă.
Iar printre autori o să le găsiți pe Ursula K. Le Guin, Pat Cadigan, Nancy Kress, dar și pe Neil Gaiman, Stephen King, Stephen Baxter, Orson Scott Card și tot așa.
De ce? Pentru că este cea mai bună antologie SF pe care am citit-o în viața mea – exact cu trăsăturile pe care le vreau eu la povestirile SF: realiste, logice, tangibile, factuale, diverse, originale dar credibile, cu perspective surprinzătoare dar convingătoare, uneori extra-întunecate.
o regăsiți în topul cărților pe care le-aș dori traduse
9. Child of the River de Paul J. McAuley (UK)
Oraşele şi maşinăriile străvechi, aflate în dezintegrare pe planeta Confluenţa sunt atât de misterioase, încât par magice.
Plecat din necropola Aeolis spre enigmatica metropolă Ys, Yama descoperă secretele trecutului său, pe măsură ce este prins în iureşul unui război de interese politice şi religioase.
a apărut în română la editura Trei, aici
De ce? Pentru că ne oferă o lume extrem de complexă și originală, cu nenumărate specii umane (umanoide?) foarte diferite, dar într-un „ecosistem” funcțional; cu o istorie străveche, profundă și misterioasă; o poveste captivantă și plină de pasiune, pe un fundal de „final de lume”; dar și pentru că amestecă excelent elemente de SF și fantasy, fiind cea mai bună alternativă la Ciclul Solar de Wolfe pe care și-ar putea-o dori fanii acestuia (din care nu prea există în România, de fapt, dar sunt eu complet fascinat).
8. Mirrorshades de (ed.) Bruce Sterling (SUA)
Începutul celui de-al nouălea deceniu al secolului douăzeci a reprezentat o perioadă de stagnare în literatura SF. Se simțea nevoia unei revoluții tematice și stilistică deopotrivă. Cel care a aprins flacăra acestei revoluții s-a numit William Gibson.
Scriind despre o lume decadentă și ultratehnologizată, despre dominația tehnologiei informației asupra oricărui alt domeniu, el a răsturnat toate ierarhiile, inaugurând un nou curent literar, care avea să marcheze o generație întreagă de scriitori și cititori. Și totul a pornit de la o carte: antologia Cyberpunk (titlul original: Mirrorshades), editată de Bruce Sterling.
A apărut în română la editura Millenium, dar nu mai au site spre care să vă ofer link.
De ce? Pentru că, așa cum spune și descrierea ediției în română, este apogeul curentului cyberpunk – reunește cele mai bune povestiri CP, de la cei mai reprezentativi autori, una mai originală și captivantă ca alta. Adrenalină, rebeliune și imaginație tehno în concentrații maxime – și un subgen întreg prins într-o singură carte! Și pentru că este probabil singurul caz din istoria SF când o singură carte a fundamentat un subgen întreg.
parte din topul celor mai bune antologii (aici)
7. World War Z de Max Brooks (SUA)
Un medic chinez asistă la primele cazuri ale unei epidemii inexplicabile, care cuprinde treptat întreaga lume. În mai puțin de un an, populația Americii își găsește adăpost în lagărele pentru refugiați din Cuba, europenii se baricadează în castele medievale, iar Pakistanul abate asupra planetei iarna nucleară…
„Pacientul zero” al pandemiei apare în China, al cărei guvern încearcă să restricționeze infecția și inventează o criză ce implică Taiwanul pentru a-și masca activitățile. Epidemia se răspândește însă în alte țări prin intermediul comerțului cu organe de pe piața neagră și al refugiaților, înainte ca răbufnirea ei în Africa de Sud să o aducă în atenția publicului…
Peste zece ani, peisajul geopolitic al planetei este transformat pentru totdeauna.
în română a apărut la editura Trei, aici
De ce? Pentru că este cea mai credibilă carte apocaliptică pe care am citit-o vreodată.
E realistă, sobră, atentă la detalii și la contexte culturale, rece și (imaginar) obiectivă și extrem de expresivă în pofida stilului (pseudo-memorialistică, alcătuită din interviuri, deci nu există personaje propriu-zise sau o intrigă continuă). Reușește să transmită o doză bună de oroare fără a descrie direct scene horror, e captivantă și scrisă cu multă inteligență și finețe.
Și nu, nu pentru potrivirea incredibilă cu situația actuală, ci pentru stilul narativ inovativ, ultra-realist, care m-ar fi impresionat indiferent de subiect.
6. Terms of Enlistment de Marko Kloos (Germania)
În 2108, Commonwealth-ul Americii de Nord este pe punctul de a imploda. Pentru sărăntocii pe ajutor social, ca Andrew Grayson, există doar două căi de a scăpa din din mega-blocurile mizere și rău-famate, unde se trăiește cu doar 2000 de calorii de soia (cu gust rău) pe zi.
Să câștigi la loterie biletul doar dus pe o navă de colonizare care pleacă în spațiu, sau să te înrolezi în armată.
Loteria coloniștilor fiind mai degrabă o iluzie irealizabilă, Andrew alege să devină militar, pentru o șansă la hrană adevărată, o primă la retragere și, poate, un viitor printre stele. Dar, când își începe cariera despre care civilii cred că-i un privilegiu, descoperă că pentru mâncare și acces la doctori va plăti scump… fiindcă galaxia ascunde pericole mult mai ucigătoare decât bandiții de acasă.
(mai multe pe Goodreads, aici)
De ce? Aș zice că Marko Kloos a citit de mai multe ori Infanteria Stelară și a vizionat Blackhawk Down și, la un moment dat, s-a întrebat ce i-ar ieși dacă le-ar combina. Și bine a făcut! A rezultat cel mai bun military scifi de la Heinlein încoace, plin de adrenalină, dar perfect echilibrat, de la scrisul funcțional (fără brizbrizuri, dar nici rudimentar) la proporția dintre scenele de acțiune și cele „civile”, dintre morți și supraviețuitori și dintre rezultatele credibile ale luptelor și… purul noroc. Iar partea de pregătire a recruților este atât de corect descrisă, încât nu pot decât să presupun că a trecut personal prin ea (ca și mine)…
5. Martian Time-Slip de Philip K. Dick (SUA)
În colonia aridă de pe Marte, singurul lucru mai valoros decât apa s-ar putea să fie un schizofrenic de 10 ani, Manfred Steiner.
Căci, deși de pe Terra ONU a decis ca „anormalii” să fie deportați și exterminați, există „marțieni” precum Camaradul Suprem Arnie Kott, liderul Sindicatului Muncitorilor Acviferi, care cred că Manfred poate accesa viitorul.
Philip K. Dick folosește intrigile politice, escrocheriile cu terenurile indigenilor marțieni, adulterul și crima pentru a aborda misterele timpului și realității.
(mai multe pe Goodreads, aici)
De ce? Pentru că ”Martian Time-Slip” este un roman ce creează foarte bine o atmosferă de anii 50, de capitalism sălbatic de frontieră, dar și de stalinism, de ură și dragoste, frică abjectă și curaj, posibilități alternative sau poate concurente, realitate și nebunie. Cu personaje cât se poate de vii și (unele) chiar complexe, cu dileme filozofice și paradoxuri sufletești, dar și cu suspans și întorsături de situație. Iar acestea sunt doar vârful icebergului, la cât de complex este acest roman, din păcate netradus la noi (e mai bun decât majoritatea celor traduse).
4. Perdido Street Station de China Miéville (UK)
Despre ce este vorba in aceasta minunata carte? Despre un oras, Noul Crobuzon, care isi inghite personajele, inglobindu-le in arhitectura sa, punindu-l pe Isaac Dan der Grimnebulin alaturi de Statia Pierzaniei, pe Lin – femela khepri, cea cu trup de femeie si cap de insecta – mai bine zis cu o insecta in loc de cap (de aici si sexul „de cap”, cand e vorba despre un partener din cadrul speciei, sau „sexul de trup” in cazul relatiei ei cu Grimnebulin), pe Yagharek – garuda, pasaroiul ramas fara aripi ca urmare a pedepsei pentru… un motiv pe care nici Mieville nu l-a dezvaluit decat tarziu, foarte tarziu – alaturi de casele din Mocirla Cainelui sau Mahalaua Gainatului ori Movila Sfintului GuraMulta, pe oamenii-cactus alturi de Tepusa – sediul Militiei, sau pe Consiliul Razboinic (un robot care s-a autoconstruit din deseurile gasite in imensa groapa de gunoi) ori pe moliile-nestinse alaturi de Casa de Sticla…
(în română a apărut la editura Tritonic, aici)
De ce? Pentru că… este o nebunie totală. O lume incredibil de bizară, copleșitoare, imprevizibilă și cu nenumărate noi straturi de interese și intrigi, dar totuși convingătoare și, cumva, aparent funcțională, în ciuda absurdității multora dintre combinații.
Și pentru că este uluitor de imersivă – odată scufundat în lectură, Bas-Lag te înghite și te înspăimântă, iar scăparea e la fel de greu de găsit pentru cititor, ca și pentru personajele prinse parcă într-un coșmar febril.
(e o întreagă dezbatere dacă seria Crobuzon e SF sau fantasy – și nimeni nu cred că e 100% sigur pe răspuns; eu însumi înclin mai degrabă spre fantasy, dar, fiindcă acolo nu i-am mai găsit loc, am profitat și am pus-o aici)
3. Snow Crash de Neal Stephenson (SUA)
Snow Crash impleteste realitatea virtuala, legendele sumeriene si aproape tot ceea ce a existat intre ele cu o excelenta si extrem de actualizata cibersensibilitate, oferindu-ne un gigathriller al erei informationale.
In Realitate, Hiro Protagonist livreaza pizza pentru CosaNostra Pizza Inc., insa in Metavers e un print razboinic. Dupa ce plonjeaza in misterul unui nou virus al computerelor care distruge hackerii de pretutindeni, alearga pe autostrazile luminate de neon, indeplinind o misiune al carei obiect este amenintarea infocalipsei.
Snow Crash este o zbenguiala naucitoare printr-o America a viitorului, atat de bizara, atat de imorala.
(în română a apărut la editura Corint, aici)
De ce? Pentru că oferă o combinație complexă din foarte multe lucruri destinate în mod normal unor publicuri total diferite: acțiune și viteză, dar și umor savuros și parodie, dueluri cu săbii și bătălii cu mitraliere Gatling, dar și speculații psihologice și religioase, urmăriri cu motor, dar și intrigă polițistă, mafioți și (pseudo)droguri, dar și istorie sumeriană. Pare ridicolă combinația, însă lui Stephenson îi iese. Toate elementele fragmentate, exagerate, accelerate și haotice se asamblează foarte bine într-o lume și poveste convingătoare, dar mai ales incredibil de pasionantă…
2. Blindsight de Peter Watts (Canada)
Au trecut două luni de când un miliard de obiecte de origine necunoscută s-au strâns în jurul Terrei și au ars dintr-o dată, cu efecte devastatoare. A urmat doar liniște… până când o sondă spațială străveche a prins niște șoapte strecurate dinspre o cometă îndepărtată.
Cineva vorbește acolo – dar nu cu noi. Pe cine ar fi bine să trimitem în misiunea de întâmpinare a unor extratereștri care nici nu ne vor prin preajmă? O lingvistă cu personalități multiple, un biolog atât de încărcat de implanturi încât nu-și mai simte propria carne, o războinică pacifistă, fost soldat, un bărbat care și-a pierdut jumătate de minte în copilărie și i-a fost înlocuită cu inteligență artificială… și un vampir readus la viață de paleogenetică.
Ce face omenirea? Îi trimite spre marginile Sistemului Solar, cu speranța că bizara colecție de monștri va fi capabilă să ne salveze lumea, dar și cu teama că poate ei sunt mai stranii chiar și decât ființele peste care vor da acolo. Numai că nimeni nu bănuiește ce îi așteaptă de fapt…
(mai multe pe Goodreads, aici)
De ce? Pentru că este combinația supremă de hard scifi ȘI soft scifi, de Rendez-vous cu Rama și Alien, însă și un Numele Trandafirului, în sensul că deghizează o grămadă de filosofie și etică în forma unei excelente intrigi de mister și detectivism noir. Plus o grămadă de idei foarte originale, credibile și coerente științific despre cum ar putea decurge evoluția ființelor umane, oarecum similar cu lumile și omenirile imaginate de Alastair Reynolds.
La rețeta aceasta aparent cam intelectualistă, Watts mai adaugă întunecime cât încape, acțiune intensă, explorare pasionantă, răsturnări de spionaj complet impredictibile, o scriitură perfect controlată (fără divagările și descrierile lui Reynolds), ca și o multitudine de concepte și elemente științifice.
o regăsiți în topul cărților pe care le-aș dori traduse
1. The Solar Cycle de Gene Wolfe (SUA)
În tetralogia Soarelui Nou, Pamantul a imbatranit si soarele e pe moarte. In marea Citadela a Orasului Nepieritor, Severian, ucenic in Ghilda Tortionarilor, isi calca juramantul. Exilat, Severian isi incepe odiseea fantastica prin lumea intunecata si plina de primejdii a unui viitor indepartat.
În tetralogia Soarelui Lung, tânărul Silk, motivat de inspirația divină, se confruntă cu un ghem de intrigi sângeroase și revoluții, în lupta pentru eliberarea orașul Viron din ghearele și comploturile unui grup misterios și bine ascuns. Celelalte orașe-stat din enorma astronavă generațională, cunoscută de locuitorii săi drept Whorl, se implică și ele în conflict – dar de ambele părți încep să apară și misterioșii zei, o familie disfuncțională de ființe cu super-puteri, capabile să preia pe oricine în stăpânire, oricând.
În trilogia Soarelui Scurt, Horn, cronicarul epopeii lui Silk în seria anterioară, trece la nararea propriei sale vieți, grele, de pe planeta Blue, pe care au debarcat cei de pe Whorl. Pentru că problemele îi copleșesc pe coloniști, Horn se hotărăște să plece în căutarea lui Silk, devenit o figură legendară, un profet mitic, pentru a-i cere salvarea.
În română a apărut tetralogia Soarelui Nou la editura Corint, dar nu mai au link disponibil, și parțial tetralogia Soarelui Lung la editura Alexandria (nici ei nu mai au site). Trilogia Soarelui Scurt nu s-a tradus deloc.
De ce? Pentru că Gene Wolfe este, pur și simplu, altceva. În primul rând ca scriitură: să spun că proza sa este (în engleză) și poezie, ar fi prea puțin. Este simultan literatură, muzică, artă vizuală… este o experiență fabuloasă și de neuitat, neegalată vreodată de niciun alt scriitor, fie el SFF ori mainstream (din păcate, e și practic intraductibilă ca ansamblu estetic).
Pe deasupra, și fondul este excepțional (iar el este traductibil): personaje unice și pe care nu le uiți vreodată în viață (pe Severian din seria Soarelui Nou nu l-am uitat la peste un deceniu de când l-am citit), povești enorme, efectiv enorme (12 cărți!), cu lumi și intrigi de o complexitate excepțională, cu o adâncime și finețe a detaliului care te seduc și te absorb, cu o senzație de melancolie inexorabilă, cu istorii profunde și credibile… scrierile sale sunt efectiv niște lumi.
o regăsiți în topul cărților pe care le-aș dori traduse
Ep. I: Topul meu 10 Paladin
Ep. II: Topul meu 10 Nemira
Ep. III: Topul meu 10 Fantasy (altele)
Ep. IV: Topul meu SF (altele) – mai sus
imagine reprezentativă de Stefan Keller @ Pixabay
descrierile la romanele traduse sunt preluate de pe site-urile editurilor românești (unele fără diacritice); la cărțile care nu au apărut la noi, descrierile sunt preluate de pe Goodreads și traduse
Blogul de SeFe 