Filmele (cronologic)
Blade Runner (1982)
Fără îndoială, Blade Runner este cel mai influent film SF al tuturor vremurilor. Impresionant din punct de vedere vizual, cu o încărcătură emoțională puternică și cu teme filozofice profunde, nu exista nimic asemănător la acea vreme. Impactul său asupra cinematografiei science-fiction poate fi ușor comparat contribuției lui Phillip K. Dick însuși la literatura din acest gen. Dar cel mai bun argument pentru a fi în fruntea acestei liste vine de la Phillip K. Dick însuși. El este citat spunând că „viața și munca sa creativă au fost justificate și completate de Blade Runner”.
Total Recall (1990)
Total Recall împrumută premisa nuveletei lui Phillip K. Dick „We Can Remember It for You Wholesale”, dar se abate rapid pe teritoriul unui thriller de acțiune, în timp ce povestea originală se concentra pe întrebările filosofice din spatele memoriei și identității. Punctele forte ale filmului Total Recall sunt efectele vizuale și construcția lumii, atât prin faptul că dă viață viziunii lui Phillip K. Dick despre Marte, cât și prin faptul că îi extinde intriga în moduri amuzante și inteligente. Violența, sexualitatea și luptele sângeroase l-au ridicat la rangul de clasic al culturii pop.
Screamers (1995)
Screamers este o adaptare a povestirii lui Phillip K. Dick „Second Variety”. Filmul schimbă decorul textului, de la Uniunea Sovietică în război cu Națiunile Unite, la două facțiuni fictive aflate în conflict pentru o resursă naturală. Cu toate acestea, intriga principală rămâne aceeași: mașini autoreplicante ce se întorc împotriva creatorilor, o temă prezentă și în original. Deși bugetul limitat nu l-a avantajat, filmul a reușit să preia corect paranoia din povestire.
Impostor (2001)
Intriga rămâne aceeași ca și în povestirea cu același nume: omenirea luptă împotriva unei invazii extraterestre, iar extratereștrii folosesc replicanții umani ca arme pentru a se infiltra. Personajul principal – interpretat de Gary Sinise – este acuzat că este un replicant și își petrece restul filmului încercând să își dovedească umanitatea. Deși este o adaptare fidelă a textului, criticii și publicul nu au fost prea impresionați.
Minority Report (2002)
Bazat pe povestirea omonimă, acest film al lui Steven Spielberg este foarte fidel originalului, adăugând în același timp o mulțime de elemente de construcție a lumii, ceea ce, astăzi, face să pară că filmul însuși a avut capacități precognitive. De fapt, Spielberg a invitat experți în domeniu pentru a-i contura realitatea viitoare; totul s-a filmat pe baza previziunilor lor cu privire la ceea ce era posibil. Decorul pare real, ceea ce oferă o bună bază conceptelor SF mai excentrice, cum ar fi faptul că anumiți oameni au precogniție și pot elimina toate crimele violente.
Paycheck (2003)
Cu Ben Affleck în rolul principal, această aventură SF a lui John Woo păstrează premisa originală, în care un inginer talentat acceptă să lucreze la un proiect secret pentru o sumă mare de bani, dar cu mențiunea că memoria îi va fi ștearsă după ce își termină munca. Când se trezește, descoperă că el din trecut a decis să renunțe la plată în schimbul unui plic plin cu obiecte aparent aleatorii, și astfel încep misterele. În timp ce premisa a rămas aceeași, elemente cheie ale intrigii originale au fost schimbate, cum ar fi comentariul politic și decorul. Fiind un film de John Woo, există o mulțime de scene dedicate pur acțiunii, în timp ce originalul era axat pe misterul principal.
A Scanner Darkly (2006)
Geniul filmului A Scanner Darkly constă în faptul că stilul său unic de animație se potrivește perfect cu halucinațiile induse de droguri și paranoia prezente în romanul original cu același nume. Keanu Reeves joacă rolul unui informator guvernamental, care locuiește cu un grup de dependenți de droguri și se împrietenește cu aceștia. Identitatea sa este ascunsă în timp ce adună informații ca agent dublu. Identitatea, consumul de droguri, paranoia și comunitățile experimentale sunt teme explorate atât în film, cât și în roman. A Scanner Darkly este o adaptare deosebit de eficientă a lui Phillip K. Dick, una care surprinde atmosfera și temele originalului într-un mod unic și original, dar este crescută și de interpretările excelente ale lui Keanu Reeves, Robert Downey Jr., Winona Ryder și Woody Harrelson.
Next (2007)
Cu Nicolas Cage în rolul principal, Next adaptează mult prea liber povestirea „The Golden Man”. Singurul element pe care îl au în comun este un personaj care posedă abilitatea de a vedea în viitor. În povestea originală, doi agenți guvernamentali vânează un mutant cu puterea de a vedea viitorul, dar, deși reușesc să-l captureze, acesta își folosește puterea de seducție pentru a scăpa. Povestea se referă mai mult la viitorul omenirii și la rolul pe care îl vor juca acești mutanți umani. În film, Nicolas Cage poate vedea în viitor și este urmărit de agenții FBI care vor ca el să oprească un atac terorist nuclear. Un film foarte prost și o adaptare nereușită.
Radio Free Albemuth (2010)
Cel mai interesant detaliu, atât în cazul filmului, cât și al romanului, este că însuși personajul lui Phillip K. Dick face parte din poveste. În general, această adaptare surprinde tonul și multe aspecte ale romanului original, rămânând destul de fidelă, dar, din păcate, suferă din cauza faptului că este prea fidelă textului, neavând în același timp suficient buget pentru a-i aduce cu adevărat viziunea sa pe marele ecran.
The Adjustment Bureau (2011)
Un congresman luptă împotriva unui grup secret de ființe puternice, care încearcă să mențină omenirea pe „Calea” corectă, separându-l de adevărata lui iubire. The Adjustment Bureau se îndepărtează foarte mult de materialul original, dar, în cazul său, s-ar putea ca acest lucru să fi fost spre bine. Povestirea originală este departe de a fi cea mai bună lucrare a lui Phillip K. Dick și poate fi privită ca o clonă a povestirii lui Frederik Pohl „Tunel pe sub lume”. Până în 2011, conceptul unui grup puternic care ne controlează viețile era deja un clișeu, așa că producătorii filmului au decis să îi dea altă nuanță, cu romantismul poveștii de dragoste.
Total Recall (2012)
Bazat foarte vag pe povestirea „We Can Remember It for You Wholesale”, acest remake prost al adaptării Total Recall din 1990 nu oferă nimic nou. Premisa este aceeași: unui bărbat care dorește să experimenteze emoții i se implantează în creier amintiri false, ceea ce îl face să nu poată distinge realitatea de fantezie. Nu are, însă, nimic din creativitatea vizuală și nici din carisma versiunii din 1990.
Blade Runner 2049 (2017)
Deși nu se bazează direct pe povestirea lui Phillip K. Dick, Blade Runner 2049 se inspiră din spiritul operelor lui Dick și extinde cu succes universul Blade Runner. Nu se abate de la întrebările explorate în filmul original și în povestire: ce ne face umani și, dacă nu se poate face clar diferența, mai contează? Deși nu a schimbat cultura pop și genul science-fiction ca predecesorul său, Blade Runner 2049 este o continuare demnă a clasicului SF.
Câteva dintre predicțiile îndeplinite
Recunoașterea facială
The Minority Report, 1956
După cum vedeam deja ca predicție și în adaptarea lui Steven Spielberg a povestirii lui Dick, ideea de recunoaștere facială devine răspândită în societatea actuală. Multe smartphone-uri sau tablete deja necesită doar o privire înainte de a se debloca. În film, ideea este dusă cu un pas mai departe, adăugându-se publicitate personalizată care apare pe măsură ce fața este scanată. Hologramele interactive și afișajele air-touch sunt probabil deloc departe.
Printarea 3D
Nick And The Glimmung, 1966
În Nick And The Glimmung, a cărei acțiune se petrece pe „Planeta Plowman” (Sirius Five), în același univers narativ cu romanul său SF pentru adulți, Galactic Pot-Healer, PKD ne prezintă un extraterestru mare, din plastic, care poate „imprima” o copie a tot ceea ce i se prezintă.
Alterarea memoriei
We Can Remember It For You Wholesale, 1966
În Total Recall, adaptarea ultra-violentă a lui Paul Verhoeven cu Arnold Schwarzenegger, starul teuton joacă rolul unui bărbat căruia i se injectează în creier amintirile unei vacanțe false (sau poate nu chiar false). Neuroștiința modernă a descoperit deja o moleculă din creier care are legătură cu stocarea amintirilor pe termen lung. Teoretic, prin manipularea acestor molecule, oamenii de știință pot afecta ceea ce ne amintim. Sau să le șteargă.
Activități polițienești pre-emptive
The Minority Report, 1956
Deși suntem departe de momentul în care forțele de poliție ar trebui să caute mediumi mutanți, totuși deja agențiile de aplicare a legii din zilele noastre folosesc programe statistice pentru a prezice unde și când este cel mai probabil să aibă loc infracțiunile, astfel încât să poată aloca eficient resursele și să prevină comiterea lor. Această strategie a dus la o scădere cu până la 30% a infracționalității.
Îmbrăcăminte la tub
Galactic Pot-Healer, 1969
În Galactic Pot-Healer, Philip K. Dick ne descrie o spumă pulverizată direct pe piele care, după ce se usucă, ia forma unor haine de unică folosință. Acum, odată cu inventarea „Fabrican”, un amestec lichid de fibre de bumbac, această idee este pe cale să devină realitate. Odată pulverizat, lichidul se transformă instantaneu în țesătură atunci când atinge pielea.
Realitatea virtuală
Do Androids Dream Of Electric Sheep, 1968
Cutia empatiei descrisă de PKD induce personajele într-o lume falsă care pare absolut reală. Personalitatea media și fondatorul grupului religios Mercerism, Wilbur Mercer, folosește cutiile pentru a conecta simultan utilizatorii la o realitate virtuală colectivă de suferință comună, concentrându-se asupra unei viziuni despre el însuși, urcând veșnic un deal în timp ce este lovit de pietre care se prăbușesc.
Internetul
Ubik, 1969
În ciuda faptului că Ubik a prezis că până în 1992 vom avea cu toții puteri psihice și vom trăi pe Lună, ceea ce nu prea s-a adeverit, mult aclamatul roman al lui Dick include și descrierea unui concept de rețea care este practic internetul.
Mașinile fără șofer
We Can Remember If For You Wholesale, 1966
Pe lângă conceptele de memorie alterată, romanul lui Dick ne-a prezentat și taxiul fără șofer, sub forma lui Johnny Cab din Total Recall. În prezent, multe mașini sunt echipate cu funcții inteligente care ajută la frânare și parcare, iar vehiculele complet autonome vor deveni o prezență tot mai uzuală pe șosele în următorii ani.
Extrema dreaptă din SUA
The Man In The High Castle, 1962
Aici nu a prezis direct ridicarea extremei drepte autohtone, totuși parcă am fost la un pas de a cunoaște o America condusă dictatorial cu o ideologie fascistă – iar Trump e bine mersi și va mai candida, deci „șansa” ca această istorie alternativă să devină cea reală rămâne cât se poate de credibilă…
Ghidul de lectură
ÎNCEPĂTORI
Aceste cărți și povestiri le permit cititorilor să exploreze temele predilecte și ciudățeniile stilistice ale lui Dick, fără a coborî prea adânc în labirintul său întunecat.
Proza scurtă
De-a lungul vieții sale, PKD a scris vreo 150 de povestiri scurte. Formatul mai scurt permite ca ideile operei lui Dick să se distingă mai clar, și chiar și povestirile mai ciudate se conformează unei forme relativ coerente, ceea ce le face un excelent punct de plecare. Povestirile sale variază de la povești paranoice de groază până la călătorii în timp și realități alternative.
Povestiri remarcabile: “Beyond Lies the Wub,” “In the Days of Perky Pat,” “The Minority Report.”
Do Androids Dream of Electric Sheep?
Sursa de inspirație pentru Blade Runner – și, în general, pentru o mare parte din SF-ul polițist de tip „Marlowe meets-neon wonderland” – „Visează androizii” ar trebui să fie prima carte a oricărui cititor de Philip K. Dick. Intriga este relativ simplă, urmărindu-l pe Rick Deckard, angajat al Departamentului de Justiție din Los Angeles, de la cearta de dimineață cu soția până la încercarea sa de a vâna șase infractori”replicanți” -androizi a căror singură distincție față de oameni este lipsa totală de empatie. Acest lucru nu înseamnă că povestea nu devine ciudată și filozofică pe parcurs – în multe privințe, întreaga carte este o analiză a capacității de empatie a umanității într-un viitor în care oamenii trebuie să se bazeze pe „cutii de empatie”, religie și produse farmaceutice dacă speră să experimenteze sentimente autentice unii față de alții.
Clans of the Alphane Moon
În viitorul descris de acest roman despre nebunie, afaceri cu arme și moarte, luna Alpha Centauri a fost folosită cândva drept centru psihiatric pentru cei de pe Pământ care nu puteau funcționa în societate. Luna a fost în cele din urmă abandonată, lăsând pacienții și urmașii lor să își formeze propria ordine socială bizară, bazată pe clanuri. Temându-se că foștii pacienți ar putea găsi în cele din urmă o modalitate de a se răzbuna pe cei care i-au exilat, CIA își trimite cel mai bun agent și robotician, Mary și, respectiv, Chuck Rittersdorf, într-o misiune de investigare. Din nefericire, Mary a inițiat o procedură de divorț împotriva lui Chuck, iar episodul depresiv care a urmat l-a făcut pe Chuck să aibă fantezii de răzbunare criminală… În timp ce premisa oferă o încrucișare de thriller SF de spionaj și dramă domestică, Dick infuzează cartea cu un simț al umorului răutăcios, transformând-o într-o comedie cu tentă întunecată despre relațiile umane și natura „sănătății mintale” într-o lume din ce în ce mai nebună.
The Man in the High Castle
Probabil cea mai faimoasă carte a lui Dick, această istorie alternativă neobișnuită este o poartă de intrare ideală în partea mai ciudată a operei sale. Este plasată într-o linie temporală alternativă, în care naziștii au dezvoltat bomba atomică și au folosit-o pentru a bombarda Washingtonul, forțând capitularea Aliaților. SUA a fost împărțită între japonezi, care ocupă jumătatea vestică a continentului, și germani, care revendică estul, Colorado fiind un fel de zonă autonomă condusă de un mareșal nazist. Urmărim diverse personaje în timp ce intră în contact cu o carte care descrie o realitate alternativă, în care Aliații au câștigat cel de-al Doilea Război Mondial și al cărei autor, din cauza naturii subversive a cărții, locuiește într-o casă puternic fortificată, cunoscută sub numele de „High Castle”. Romanul se ocupă foarte mult de realitățile alternative și ia în considerare posibilitatea unor surse de inspirație abstracte sau divine. La un moment dat, un personaj este chiar scurt timp transferat în propria noastră realitate. O lectură amețitoare, dar totuși suficient de accesibilă pentru începători, oferindu-le în același timp un gust din ceea ce va urma.
NIVELUL INTERMEDIAR
Acestea sunt cărțile pe care trebuie să le citești după ce ai descoperit elementele de bază ale unui roman PKD. Sunt suficient de obtuze cât să fie ceva mai dificile, dar nu oferă întreaga doză de suprarealism pe care Dick era capabil să ne-o servească. Ele reprezintă și un punct bun de pornire pentru cei care ați experimentat deja ficțiunea mai bizară sau provocatoare înainte, de la alți autori SF.
Flow My Tears, The Policeman Said
Aici lucrurile încep să devină un pic mai ciudate. Povestea neobișnuită a lui Dick despre o celebritate îmbunătățită genetic, care fuge de forțele unui stat polițienesc național,ne introduce și organisme parazite înarmate și o realitate care se deformează constant. Intriga îl implică pe Jason Taverner, un cântăreț pop și prezentator de talk-show care, după ce o iubită părăsită îi aruncă în față un parazit de atac, se trezește și descoperă că existența sa a fost ștearsă. Deși povestea este, în unele aspecte, o intrigă asemănătoare cu una dintre secvențele din „Visează androizii oi electrice”, ea pune în evidență talentul lui Dick de a estompa granițele dintre realități, în special în timpul mai multor călătorii halucinante cu droguri care se intersectează brusc și violent cu lumea reală. Nu este cea mai provocatoare carte din canonul Dick, dar este și departe de a fi cea mai ușoară, ceea ce o face o alegere bună pentru cititorii intermediari.
Time Out of Joint
Povestea unui om în jurul căruia realitatea începe să se destrame pe măsură ce își pierde încet-încet mințile, Time Out of Joint îl urmărește pe Ragle Gumm, un bărbat care trăiește într-un mic și idilic oraș din anii 1950. Când lucrurile încep să dispară și să reapară în jurul său, revistele îi pun brusc poza pe copertă, iar oamenii din emisiunile de știri par să-l menționeze pe nume, el crede că ceva ar putea fi ușor în neregulă cu mediul său idilic. Este o incursiune timpurie, dar foarte bine scrisă, în realitățile fabricate – un lucru la care Dick se va gândi foarte mult de-a lungul carierei sale. Cu o conspirație guvernamentală în desfășurare și personaje care încep să se îndoiască de propriile minți, este o carte relativ accesibilă care abordează, de asemenea, sentimentul de irealitate și suprarealitate pe care se bazează operele mai provocatoare ale lui Dick.
![Ubik by [Philip K. Dick, Manuel Espín Martín]](https://m.media-amazon.com/images/I/41XTh5MVdNL.jpg)
Ubik
Ubik este atât ușor de citit în întregime, cât și una dintre cele mai puternice lucrări din canonul lui Dick. Este o carte în care Dumnezeu ar putea vorbi prin refrene publicitare pentru un produs misterios și omniprezent, în care există o dimensiune alternativă în care cineva consumă conștiințe, în care există un sentiment general de paranoia și neliniște la limita ororii existențiale. Ubik relatează povestea unui grup de antipsihici (printre care unul capabil să rescrie trecutul pentru a distruge predicțiile precognitive) care, după o misiune dezastruoasă, descoperă că experimentează schimbări intense ale realității, în timp ce membrii echipei încep să moară. Este posibil ca ei să fie în animație suspendată, prinși într-un vis colectiv sau întemnițați în mintea unui medium – dar nimic din toate acestea nu explică modul în care realitatea se deformează și pentru celelalte personaje sau omniprezența Ubikului, un produs care încetinește deteriorarea personajelor (dar numai atunci când este folosit conform instrucțiunilor). În ansamblu, o lucrare fără compromisuri, extrem de deschisă speculațiilor și nerecomandată începătorilor.
NIVELUL AVANSAT
Această secțiune vine cu un avertisment atașat: în aceste romane veți întâlni numeroase halucinații, transe provocate de droguri, o întreagă trilogie despre spiritualitate gnostică și boli mintale, și combustibil de coșmar din belșug. Este normal să te pierzi în ceea ce se întâmplă în aceste cărți. Este, de asemenea, normal să te simți deranjat de ele. Dar, cu o bază adecvată de PKD deja citit, veți reuși să treceți prin ele relativ intacți psihic. Probabil.
The Three Stigmata of Palmer Eldritch
Palmer Eldritch este un cyborg care vinde o substanță misterioasă care distorsionează realitatea, cunoscută sub numele de Chew-Z. Nu este clar dacă Eldritch este sau nu un zeu, un extraterestru sau pur și simplu știe ceva despre Chew-Z pe care alții nu-l știu. În cea mai mare parte a cărții, este la fel de neclar dacă personajele principale sunt drogate, dacă li se întâmplă lucruri ciudate sau chiar e real ce li se întâmplă. Poate fi dificil să te adaptezi pentru a intra pe lungimea de undă a lui Dick, iar elementele vizuale se pare că l-au speriat atât de mult pe autor, încât a trebuit să pună pe altcineva să-i corecteze ciornele, nedorind ă revadă ceea ce scrisese. Nu este greu de înțeles de ce, având în vedere numeroasele cazuri de horror corporal, un complot de asimilare inumană întru Eldritch, stări de coșmar induse de droguri și sentimentul general sumbru de distopie, de la un capăt la altul.
VALIS
Considerată de mulți ca fiind opera magna a lui Philip K. Dick (clar nu și de mine, mi s-a părut de necitit), trilogia VALIS abordează religia, paranoia, natura sinelui, natura realității și tot ceea ce l-a preocupat pe Dick de-a lungul vieții sale. Primul roman începe atunci când un schizofrenic pe nume Horselover Fat încearcă să își oprească prietenul de la supradoza de somnifere, doar pentru a sparge al patrulea perete și a spune cititorilor că va scrie povestea la persoana a treia. De aici încolo lucrurile se complică, legând un VALIS – „Vast Active Living Intelligence System”, un fascicul laser roz care induce viziuni din realități alternative, o versiune fictivă a lui Nixon care ar putea fi (sau nu) diavolul la propriu și o închisoare gigantică pentru suflete umane. Cea de-a doua carte nu este mai puțin trăsnită, deoarece implică un om care visează lucid experiențe cu o ființă divină, în timp ce religiile de pe Pământ sunt induse în eroare de un zeu întunecat numit Belial. Cel de-al treilea roman se joacă și el cu gnosticismul, deși într-un mod mult mai direct, iar trilogia în ansamblul ei este o distilare dificilă a 8.000 de pagini în care s-au conturat gândurile și cercetările lui Dick despre viață și univers.
![A Scanner Darkly (S.F. MASTERWORKS) by [Philip K. Dick]](https://m.media-amazon.com/images/I/514i9YdQlsL.jpg)
A Scanner Darkly
Nu atât dificil pentru că este greu de înțeles, cât pentru că este un roman extrem de întunecat, de-a dreptul deprimant. Scanner ne povestește despre un ofițer antidrog sub acoperire, pe nume „Fred”, care este plasat în mijlocul unui grup de consumatori de droguri cu misiunea de a găsi și opri fluxul de Substanță D, un drog care, în cele din urmă, provoacă o moarte cerebrală aproape completă. „Fred” primește în cele din urmă ordinul de a informa și despre identitatea sa de acoperire, Bob Arctor, ale cărui plăți suspecte și interesul neobișnuit pentru acest drog îi fac pe supraveghetorii săi să se întrebe ce se întâmplă cu adevărat. Complicând lucrurile, personalitățile lui Bob și Fred sunt complet separate unul de celălalt, așa că este foarte posibil ca Bob să nu știe ce face Fred și viceversa, în ciuda faptului că ocupă același corp și creier. Dick la cel mai cinic nivel al său, arătând toate modurile oribile în care consumul de droguri poate merge prost și, într-o amplă continuare, enumerând chiar diferitele probleme de sănătate pe care propriile dependențe le-au cauzat atât lui, cât și prietenilor săi. Deși este o carte convingătoare, printre cele mai bune pe care Dick le-a scris vreodată, nu este deloc o modalitate bună de a face cunoștință cu proza lui PKD…
surse: screenrant.com, au.rollingstone.com, lapl.org, barnesandnoble.com, biblio.com, literariness.org, fantasticfiction.com
Blogul de SeFe 