Editorial

Despre cartea anului la BdSF

Am remarcat de multe ori la cărțile străine de gen, pe coperta 4 (sau chiar pe prima), mențiunea că romanul a fost declarat „cartea anului” de webzinul X ori blogul Y. Nu numai că „afară” pe editori și cititori îi interesează părerile avizate, însă există și încrederea că acele webzinuri sau bloguri specializate pe SFF au obiectivitatea și „autoritatea morală” de a alege cu discernământ o carte dintre multe. Dar și că a avea romanul declarat cartea anului de o voce independentă reprezintă un motiv de mândrie, tocmai fiindcă a fost „proclamată” de un cititor experimentat și avizat.

În esență și rezumat, fiindcă între cele 3 părți interdependente din SFF (editori, cititori și intermediarii dintre ei, formatorii de opinie) există și funcționează un ”contract social” (da, chiar în sensul dat de Jean-Jacques Rousseau). La noi însă, dialogul dintre primele două părți, editori/cititori, e mai degrabă „înghețat” (fiecare vorbește în paralel și deseori nu ascultă cu înțelegere argumentele celorlalți), iar „a patra putere în stat” (aici a treia*), presa liberă… nu prea există.

*pentru cei mai puțin pasionați de drept: cele trei puteri într-un stat democratic sunt executivă (în mare guvernul și președintele), legislativă (parlamentul) și judiciară (justiția), iar despre presă se zice neoficial că ar fi a patra. Metaforic, în literatura de gen executivul ar fi editurile, legislativul publicul, iar presa revistele și bloggerii. Justiția ar fi criticii, dar cei din România cam fug de SFFH... 

Da, reviste românești de SFF sunt numeroase, dar nu și libere: toate sunt ori ale unei edituri, ori ale unui cenaclu / grup de scriitori activi de gen. Noi nu avem nicio revistă independentă față de ambele părți interesate (cum e de fapt normalitatea în piețele funcționale de carte, ca SUA și UK) – pentru că nu e sustenabilă financiar.

Bloguri de SFF atunci? Dacă le lăsăm deoparte pe cele efemere, pe cele agramate și pe cele care cred că recenzie = (rezumat+”mi-a plăcut”), mai avem doar vreo 2 și cu recenzii de gen, și active, însă la acest moment niciunul dintre ele nu are în derulare o selecție tip „cartea anului”.

Dar chiar avem nevoie de așa ceva.

Chiar avem nevoie de un simbol al ”contractului social”, pentru a mai găsi un punct de convergență bazat pe încredere între cele trei părți – iar conceptul de cartea anului poate fi un astfel de simbol micuț, un punct de pornire.

Așa că, din moment ce din septembrie Blogul de Sefe va avea editorial lunar (partea de „opinie” de care ziceam), la finele fiecărui editorial (independent de subiectul principal al articolului), voi preciza care a fost pentru BdSF „cartea lunii” și, în maxim o frază, de ce. Iar în ianuarie (ca să prindă și aparițiile de decembrie, o lună bogată în publicări), dintre cele 12 „cărți ale lunii” voi alege cartea anului.

Un proces pur simbolic – dar simbolurile contează.


În general, „cartea lunii” va fi cea care m-a impresionat literar (nu, nu neapărat ca profunzime, uneori dimpotrivă, simplitatea drept la țintă poate fi binevenită în SF – deci mai degrabă ca poveste, personaje sau idei); alteori, va fi „cartea lunii” pentru cât de relevantă (și așteptată) e pentru public, chiar dacă nu-i pe gustul meu (de exemplu, anul trecut pentru septembrie aș fi selectat Piranesi, deși pentru mine a fost o carte de 5/10; nu cred că va trece testul timpului, dar cert a fost o puternică stare de așteptare la nivelul publicului).

Deși eu îmi citesc majoritar SFF-ul în engleză, ”cartea lunii” va fi întotdeauna doar dintre aparițiile în română – le urmăresc și le știu. Ca autori, de principiu voi lua în calcul și românii, dar, cu măsurători egale, mă îndoiesc sincer că va face vreunul față concurenței din traduceri. Asta e, am promis obiectivitate, iată că egalitatea de șanse are și dezavantaje…

Ca edituri, evident că 99% vor fi cărți Paladin și Nemira (Armada), pentru simplul fapt că ele sunt singurele edituri serioase de gen care mai publică. Vor fi luate în calcul și aparițiile ocazionale pe la altele nespecializate (Polirom, Paralela 45, Leda, Herg Benet etc.) dar sunt prea rare ca să ne bazăm pe ele.

Cronologic, dacă tot ziceam de Paladin și Nemira (Armada), va exista o oarecare diferență de abordare din cauza stilului lor diferit de publicare: la Nemira e simplu, ei chiar publică lunar, deci pentru luna mai, iau în calcul romanele unde scriu ei data publicării „x mai”; Paladin văd că scoate tranșe de mai multe titluri simultan, apoi pauză, așa că acolo voi lua în calcul din fiecare tranșă câte una pe lună, până la următorul „val” (de ex. din valul de noiembrie ar fi luate în calcul cărți timp de 4 luni, fiindcă următoarea tranșă au scos-o în martie).

Acum, probabil ați remarcat faptul că ne aflăm deja în iulie – așa că, pentru a intra într-un ritm normal din septembrie, cu una pe lună, vor exista 2 etape de recuperare: aici pentru lunile ianuarie-iunie (6 titluri), iar în septembrie pentru iulie-septembrie (3 titluri). După aceea, va deveni periodic, una pe lună, respectiv o „cartea anului” pe an. O să vedeți că lista de mai jos confirmă pretenția de obiectivitate: trei din șase sunt preferințele mele (1, 3 și 6), dar celelalte trei sunt acolo datorită relevanței pentru public (nu pentru gustul meu, cu care nu s-au intersectat).

PS: nu uitați că BdSF este un blog; opinia ESTE avizată (citesc SF de 35 de ani, practic zilnic), dar nu se bazează nici pe vreun juriu, nici pe „vox populi”. Și nici nu se va baza – după cum ziceam, este o părere asumată pe persoană fizică și… independentă.


Și acum, lista pe primele 6 luni (descrierile sunt preluate ca atare de pe siturile editurilor):

Cartea lunii IANUARIE 2021: Martha Wells – Toate sistemele în alertă (Seria AsaSint, partea I), ed. Paladin

Toate sistemele în alertă

Premiile Hugo, Nebula și Locus

Aveam patru oameni în perfectă stare şi trebuia să am grijă să nu fie ucişi. Nu-mi păsa de ei personal, dar nu ar fi dat bine la dosar, iar dosarul meu arăta deja groaznic.

Aflată într-o expediție științifică pe o planetă necunoscută, echipa CercetareAux este atacată în mod neprevăzut. O provocare pentru AsaSint, robotul care nu poate să asigure securitatea echipei decât prin interacțiuni cu oamenii, extrem de stânjenitoare pentru el. În ciuda reputației sale de „mașină de ucis“, responsabilitatea îi este permanent pusă în balanță cu introvertirea. Limitele dintre ingineria anorganicului și conștiința umană tind să dispară, iar AsaSintul încearcă să-și elucideze trecutul, impulsionat de comportamentul lui tot mai omenesc.

Aşa că ne-au făcut mai inteligenți. Anxietatea şi depresia erau efectele secundare.

se poate cumpăra de la ed. Paladin – link aici

De ce: Pentru că AsaSint este unul dintre cele mai bine scrise personaje militare, cu toată ambivalența soldatului profesionist față de „civilii săi” surprinsă perfect, dar și delicat și nuanțat psihologic – iar Martha Wells știe să expună natural și umorul întotdeauna ușor anxios al introvertitului modern, mai obișnuit cu netul decât cu interacțiunea umană.

Cartea lunii FEBRUARIE 2021: Alastair Reynolds – Hăul Ispășirii (Trilogia Spațiul Revelației, partea a III-a), ed. Nemira

Inhibitorii au fost creați pentru a distruge orice formă de viață care ajunge la un anumit nivel de inteligență, iar acum ținta lor este umanitatea. Veteranul de război Clavain și un grup de refugiați au încercat să se ascundă, numai că mica lor colonie este pe punctul de a primi un oaspete complet neașteptat: un înger al răzbunării, care vrea să salveze omenirea.

Hela este, în aparență, doar un satelit lipsit de importanță al giganticei planete Haldora. Se remarcă însă prin două lucruri: relicvele unei civilizații extraterestre dispărute și o populație de o fervoare religioasă incredibilă. Conflictele însă nu lipsesc. Aici vor ajunge tovarășii lui Clavain și aici se va purta bătălia pentru supraviețuirea omenirii.

se poate cumpăra de la ed. Nemira (Armada) – link aici

De ce: Pentru că încheie glorios o trilogie absolut excepțională la worldbuilding, background, tehnologie, fizică, astronomie, originalitate și tot așa – iar complexitatea lumilor hard SF ale lui Reynolds este inegalabilă: una extinsă peste mii de pagini, precum un mecanism infinit, cu o atenție la detalii demnă de-un Dürer.

Cartea lunii MARTIE 2021: Arkady Martine – Amintirea imperiului (Seria Teixcalaan, partea I), ed. Nemira

Câștigător al premiului Hugo 2020 pentru cel mai bun roman. Finalist al premiilor Nebula, Locus & Arthur C. Clarke

O aventură interstelară despre imperialism, memorie & politică.

Într-un viitor îndepărtat, umanitatea a cucerit stelele, iar Imperiul Teixcalaanli domină toate lumile cunoscute. Într-o perioadă de instabilitate politică, Mahit Dzmare ajunge în Teixcalaan, planeta-capitală, ca ambasadoare a unei stații miniere independente, Lsel, doar pentru a descoperi că predecesorul ei a fost asasinat și că ea însăși e în pericol.

Niciun oficial nu știe însă că Mahit are un imago – un implant prin care poate accesa amintirile răposatului Yskandr Aghavn. Doar cei de pe Lsel dețin această tehnologie secretă, cu ajutorul căreia beneficiază de experiența înaintașilor. De aici încolo, Mahit se vede silită să rezolve misterul și, totodată, să oprească anexarea Stației Lsel, deși forțele imperiale își propun să-i anihileze pe toți cei care li se opun.

se poate cumpăra de la ed. Nemira (Armada) – link aici

De ce: Pentru că Martine este excepțională în capacitatea de a transmite complexitatea sociologică a interacțiunii umane dintre culturi diferite, iar toate dialogurile sunt adevărate bijuterii, fascinante precum o scenă de kabuki. Și pentru că este un space opera atipic, în care complexitatea nu stă în lumea de afară (din păcate prea sumar imaginată), ci în mințile alambicate ale personajelor multidimensionale, cu straturi comportamentale tot mai profunde.

Cartea lunii APRILIE 2021: Brandon Sanderson – Pachet Cuvinte despre lumină ( Câmpiile Sfărâmate, Poarta jurământului), ed. Paladin

Pachet Cuvinte despre lumină ( Câmpiile Sfărâmate, Poarta jurământului)

Cuvinte despre Lumină (#1). Câmpiile Sfărâmate: Nu toți sclavii sunt sortiți unei vieți de sclavie, iar Kaladin este cel mai bun exemplu. După recăpătarea libertății, el își dă seama că puterile îi sunt mai mari decât credea, dar la fel și responsabilitățile primite odată cu titlul de căpitan al gărzii regale. Nu este simplu să aperi corona când capetele încoronate cad sub tăișul sabiei Asasinului Alb, care anunță întoarcerea Pustiitorilor și a Devastării. Shallan, singura care înțelege semnele acelea, își asumă misiunea de a străbate Câmpiile Sfărâmate în căutarea unei salvări.

Pustiitorii aveau să se întoarcă – nu erau numai o amenințare îndepărtată, din povești. Trăiau printre oameni, și încă de mai multe veacuri.

Cuvinte despre lumină (#2). Poarta jurământului: Câmpiile Sfărâmate cunosc încă o bătălie, posibil confruntarea finală. Cu riscul unui nou legământ cu Pustiitorii, parshendii sunt hotărâți să-și învingă vechii dușmani. Descoperirea lui Shallan i-ar putea salva pe toți, însă eforturile ei par sortite eșecului. Între timp, Kaladin trebuie să-și dea seama dacă datoria față de rege este și datoria față de el însuși. Pe fundalul unei lumi fără speranță și al unor revelații tulburătoare, singura cale de urmat e cea dreaptă. 

Așa cum nu mă tem de un copil cu o armă pe care n-o poate ridica, n-o să mă tem niciodată de mintea unui om care nu gândește.

se poate cumpăra de la ed. Paladin – link aici

De ce: Pentru că Sanderson este Robert Jordan-ul acestei generații, un promotor al fanteziei de scală monumentală, capabil să repună epicul de stil clasic pe pedestalul meritat și să construiască personaje, lumi și povești pentru care termenul „heroic” e bine-meritat. O apariție de Sanderson este un eveniment pentru fanii fantasy din România, așa că nu poate trece neobservată nici de BdSF…

Cartea lunii MAI 2021: Andy Weir – Hail Mary, ed. Nemira

Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle.

Timpul însă nu e de partea lui și, ca să evite o catastrofă, trebuie să rezolve o enigmă științifică de proporții epice – și să salveze specia noastră de la extincție. Cu alte ființe umane aflate la ani-lumină distanță, trebuie s-o facă singur. Sau poate cu un aliat absolut neașteptat.

O aventură interstelară irezistibilă, Proiectul Hail Mary spune o poveste uluitoare despre descoperiri, puterea speculației și supraviețuire.

se poate cumpăra de la ed. Nemira (Armada) – link aici

De ce: …așa cum pentru cei hard SF nu poate trece neobservată una de Andy Weir. La el totul e realism 100% și nimeni nu reușește mai bine decât Weir să construiască un decor hard SF credibil, să-l „populeze” cu un singur personaj, să ni-l facă pe acesta de-a dreptul simpatic – iar lumea lui mică să devină și lumea noastră mică. Nici un moment Ryland Grace (sau Mark Watney, sau Andy Weir, de fapt) nu se simte ca vreun personaj îndepărtat, ci fix precum prietenul politehnist cu care te auzi pe Zoom după decenii, dar simți că prietenia aceea sinceră nu s-a răcit deloc.

Cartea lunii IUNIE 2021: Isaac Asimov – Pachet integrala Fundația, ed. Paladin

Pachet Integrala Fundația Isaac Asimov ( 7 volume)

Pachetul Integrala Fundația conține cele șapte volume ale seriei:

Fundaţia I. Fundația: Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului. 

Fundația II. Fundația și Imperiul: Prăbușirea vechiului Imperiu sub loviturile necesității istorice nu reprezintă altceva decât un prolog al prăbușirii Fundației înseși. Pe această scenă apocaliptică are loc ascensiunea neprevăzută a Catârului, un mutatn capabil să controleze emoțiile oamenilor și al cărui magnetism malefic amintește de cel al sângeroșilor dictatori care au înspăimântat Europa secolului al XX-lea. Toate speranțele Galaxiei depind acum de acea misterioasă A Doua Fundație, singura care ar putea împiedica expansiunea nelimitată a noului stat totalitar al Catârului. 

Fundația III. A doua fundație: Cine va descoperi această faimoasă şi enigmatică A Doua Fundaţie? Şi o va descoperi, oare, cineva cu adevărat? Iată marea miză a celui de-al treilea volum al seriei, în care Asimov creează treptat o atmosferă de aşteptare tensionată, întocmai ca un adevarat maestru al suspansului. Cartea abundă, chiar de la început, în scenarii conspiraţioniste, răsturnări surprinzătoare de situaţie şi elaborate jocuri ale minţii, însă în acelaşi timp se constituie într-un elogiu nedisimulat adus progresului ştiinţific şi evoluţiei societăţii. Graţie mai ales profundei sale interogaţii asupra omului şi a viitorului umanităţii, Asimov îşi înscrie definitiv numele printre cele clasice ale literaturii universale.

Fundaţia IV. Marginea fundaţiei: Războiul costisitor și înverșunat dintre cele două Fundații s-a încheiat în sfârșit. Oamenii de știință ai Primei Fundații au obținut victoria, iar acum urmează din nou Planul lui Hari Seldon de construire a unui nou Imperiu. Se pare însă că A Doua Fundație n-a fost de fapt distrusă, iar supraviețuitorii își pregătesc răzbunarea. În aceste împrejurări, doi cetățeni exilați ai Fundației – un Consilier renegat și un istoric – pornesc în căutarea miticei planete Pământ și a dovezii că A Doua Fundație încă mai există. Între timp, ceva sau cineva din afara celor două Fundații pare să pună la cale un complot pentru atingerea propriilor scopuri. Așa că în curând reprezentanții ambelor Fundații se vor angaja într-o cursă pentru descoperirea unei misterioase lumi numite Gaia, pregătindu-se să ia o decizie care va hotărî soarta întregului Univers. 

Fundația V. Fundația și Pământul: O navă. Trei călători. O misiune: găsirea Pământului. Soarta omenirii stă în mâinile lui Golan Trevize. După ce a hotărât că lumile trebuie să se unească în superorganismul Galaxia, Trevize nu este sigur că a luat cea mai bună decizie. Convins că rezolvarea dilemei se află pe Pământ, el pornește în căutarea planetei-mamă. Nimeni însă nu știe unde se află aceasta, ba mai mult, unii susțin că nici măcar nu există.

Fundația VI. Preludiul Fundației: Preludiul Fundației, prequal al seriei Fundația, dezvăluie primele demersuri ale lui Hari Seldon în domeniul psihoistoriei, o știință a cărei punere în aplicare ar putea salva Imperiul aflat în pragul declinului. Deși la început este neîncrezător în propriile-i forțe, Seldon este încurajat și protejat pe tot parcursul misiunii sale de un personaj misterios, pe nume Chetter Hummin, și de tânara specialistă în istorie Dors Venabili. 

Fundația VII. Zorii Fundației: În vreme ce Imperiul Galactic se străduieşte să ţină laolaltă milioane de planete, un savant concepe o idee care să păstreze cunoştinţele omenirii în vremurile întunecate ce vor urma prăbuşirii inevitabile a Imperiului. Savantul acela este Hari Seldon. Ideea lui: PSIHOISTORIA. Este povestea confruntării lui Hari Seldon cu ambiţii imperiale şi intrigi birocratice pentru a crea moştenirea necesară unei viitoare renaşteri a civilizaţiei galactice.

se poate cumpăra de la ed. Paladin – link aici

De ce: Pentru că Asimov ne oferă cel mai uman space opera, motiv din care impactul romanelor Fundația nu depinde deloc de tehnologie – ci tocmai de fundamentele minții (și logicii) omenești despre care vorbește și Hari Seldon, așa că seria nu îmbătrânește niciodată și e la fel de captivantă și acum, după 70 de ani. Pentru că această serie a fost fundația (pun intended) pe care atât de mulți dintre noi ne-am construim pasiunea pentru SF și, iată, îndeplinește acest rol iar și iar, pentru noi generații de cititori. Și pentru că integrala Fundației, alături de cea a Imperiului și ce a Roboților, rămâne o lectură fundamentală și o prezență absolut obligatorie în bibiloteca oricărui sefist care se respectă.


imaginea reprezentativă de arkela©123RF

descrierile și copertele cărților sunt preluate de pe siturile editurilor Paladin și Nemira (Armada)

%d blogeri au apreciat: