Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea în 1921 a scriitorului polonez de SF Stanisław Lem, indubitabil unul dintre principalii scriitori „ai noștri”, ai Estului (egalat, după mine, doar de frații Strugațki) și, la fel de cert, și unul dintre cei mai buni scriitori de SF în general.
A fost tradus în 52 de limbi și a vândut peste 41 de milioane de cărți în întreaga lume, din numeroasele sale titluri: „Omul de pe Marte” (1946), „Astronauții” (1951), „Norul lui Magellan” (1955), seria de povestiri cu eroul spațial Ijon Tichy (1957-1987), „Eden” (1959), „Întoarcerea din stele. Golem XIV” (1961, 1981), „Solaris” (1961), „Edificiul nebuniei absolute” (1961), „Invincibilul” (1964), colecția de povestiri „Ciberiada” (1965), „Glasul Domnului” (1968), „Catarul” (1975), „Fiasco” (1986). Destule apărute și în română, în numeroase ediții, mie personal fiindu-mi mai cunoscute cele de la Nemira și Paladin.
A început să fie publicat în 1946, ca poet și apoi ca autor de proză, cu prima sa nuvelă, „Człowiek z Marsa” (Omul de pe Marte). În 1951 a publicat primul său roman, „Astronauci” (Astronauții), iar zece ani cea mai cunoscută lucrare a sa, „Solaris”. Cartea a fost transpusă în film de trei ori, cel mai recent cu George Clooney în adaptarea lui Steven Soderbergh (2002) și cel mai celebru în versiunea lui Tarkovski din 1972 (dar lui Lem nu i-a plăcut nicio adaptare și, sincer, eu îi dau dreptate).
Lem a supraviețuit ocupației naziste a Poloniei cu acte false care-i ascundeau rădăcinile evreiești, iar după război s-a numărat printre tinerii intelectuali ambițioși care au îmbrățișat comunismul. Lem a scris povestiri scurte în stil realist-socialist înainte de a se deziluziona de regim, motiv din care a fost și este încă acuzat de sprijinirea comunismului. Oricum, deși a prins valul de propagandă de după zborul lui Gagarin, Lem a păstrat o poziție ambivalentă și nu a promovat cucerirea spațiului în termenii roz (roșii?) ai erei. Nu credea că vom ajunge departe în cosmos, având în vedere vastitatea acestuia, dar și că am fi fost dezamăgiți de ce am fi găsit.
Dacă citiți „Solaris” (1961) al lui Lem, veți vedea că aceste aceste idei se regăsesc în poveste. (!!atenție urmează spoilere!!) În cartea lui Lem, un psiholog, dr. Kelvin, este trimis pe planeta Solaris, unde eșuat deja o misiune a și a costat mai multe vieți. Când ajunge acolo, Kelvin află că principalul om de știință de pe stație, dr. Gibarian, tocmai s-a sinucis după un episod brusc de depresie clinică. Planeta Solaris este acoperită de un ocean vast și bizar, în continuă mișcare, iar Kelvin este vizitat curând de Harey, o aparentă reîncarnare a soției sale decedate, care nu-și amintește ce s-a întâmplat cu ea (s-a sinucis după ce s-a certat cu Kelvin, iar el se simte vinovat). Harey este asediată de o anxietate îngrozitoare – o presimțire că există ceva grav ce trebuie să știe despre originile ei – și pe care doar Kelvin i-o poate dezvălui. Așadar, deși Kelvin servește drept interfața lui Lem, în special în secțiunile la persoana întâi scrise ca un flux de conștiință, Harey este cea care întruchipează clar îndoiala dureroasă a micimii și destinului tragic al umanității în spațiu.
Lem a publicat ultimul roman în 1987, „Pokój na Ziemi” (Pace pe Pământ), dar a continuat să publice povestiri scurte până în 2001 (a murit în 2006) .
Celebrul autor nu a fost doar un mare povestitor, ci și un futurolog care a prezis mai multe elemente cheie ale tehnologiei pe care o folosim astăzi. În romanul său din 1961, „Powrót z gwiazd” (Întoarcerea din stele), a scris despre e-readere și audiobook-uri, după ce, cu zece ani mai devreme, într-o publicație de non-ficțiune intitulată „Dialogi”, prezisese internetul. A prezis și smartphone-urile în lucrarea sa din 1955 „Obłok Magellana” (Norul lui Magellan), numind aceste dispozitive „receptoare de buzunar”. În aceeași carte, a prezis și imprimarea 3D. Lem a descris și realitatea virtuală, în eseul său din 1964, „Summa Technologiae”, numind invenția phantomaton: un dispozitiv care putea crea realități alternative care nu puteau fi deosebite de lumea reală.
Ca element de amuzament, probabil știți că în 1974, unul dintre contemporanii americani ai lui Lem, celebrul Phillip K. Dick, a scris FBI-ului susținând că Lem nu e real ci… o conspirație comunistă, un comitet secret alcătuit din mai multe persoane (bazându-se pe faptul că acesta se exprima frecvent în mai multe limbi străine). De fapt, Lem chiar era un poliglot care vorbea poloneză, latină, germană, franceză, engleză, rusă și ucraineană…
surse: thefirstnews.com, mubi.com, Biblioteca Județeană Sibiu
imaginea principală de Andrey Bezrodnykh
Blogul de SeFe 