Pentru că, deși parte a Blocului Comunist, RSR-ul nu prea se mai omora după cultura rusă (și ne hrănea copios în schimb cu alternative chinezești și indiene, din păcate, respectiv franțuzești, din fericire), nouă celor crescuți în anii ’70-’80-’90 cinematografia rusă nu prea ne mai e familiară. Cu excepția cinefililor pasionați – dar acesta este un blog dedicat sefiștilor.
De aceea, un ”top” de filme SF ruse nu doar că e mai degrabă un eufemism pentru „listă de recomandări, dintre care de unele nici nu am mai auzit vreodată”, dar nici nu trezește neapărat cine știe ce reacții nostalgice în noi. Ceea ce nu-l face mai puțin util (sper eu) pentru a cunoaște o cultură totuși foarte relevantă în SF, inclusiv în cinematografie. Așa că… haideți să cunoaștem și noi măcar 10 filme ruse de SF!
10. Ivan Vasilievici își schimbă profesia (Иван Васильевич меняет профессию) -1973
În Ivan Vasilievici își schimbă profesia, un inventator construiește o mașină a timpului care creează un portal între anii 1970 și Moscova secolului al XVI-lea. Apoi, din greșeală, îl transportă înapoi în timp pe administratorul său de bloc, schimbându-l cu sosia sa, îngâmfatul țar Ivan cel Groaznic. Urmează, evident, o serie de glume și situații ridicole în ambele linii temporale. Și, cum lui Stalin îi plăcea să se compare admirativ cu Ivan Groznâi (care în rusă se traduce și în sensul „cel Grozav”)… nu e greu de depistat de cine se făcea mișto de fapt.
9. Scrisori de la un mort (Письма мёртвого человека) – 1986
Scrisori de la un mort este o contemplare intensă din punct de vedere emoțional a consecințelor unui Armaghedon nuclear. Protagonistul filmului este un om de știință respectat, supranumit „Profesorul”, care se împacă lent cu sfârșitul lumii și moartea soției și a fiului său. Ascunzându-se în subsolul unui muzeu, este înconjurat de un amestec tragic de personaje muribunde. Mulți dintre ei, precum soția sa, își dau ultima suflare din cauza otrăvirii cu radiații. Printre ei se află și un grup de copii bolnavi. Când vine momentul ca cei rămași sănătoși să fie evacuați către un buncăr, profesorul alege să rămână cu copiii… Iar cum pe atunci URSS-ul avea mai mult arsenal nuclear decât SUA, sunt curios către cine era îndreptat avertismentul…
8. E greu să fii zeu (Трудно быть богом) – 2013
E greu să fii un zeu se bazează pe romanul din 1964 al fraților Strugațki (apărut în română la Nemira, aici), iar acțiunea este plasată în ceea ce pare a fi un oribil sat central-european din Evul Mediu, imaginat parcă de Hieronymus Bosch, unde țăranii grotesc de urâți și nenorociți sunt condamnați să se înghesuie unii peste alții pentru eternitate, mânjiți de noroi și sânge: o lume asediată de tiranie și războaie între grupuri numite „Negri” și „Gri”. În mijlocul acestei situații, o căpetenie locală, Don Rumata, se plimbă cu o impunitate relativă: această suveranitate se bazează pe pretenția sa de a fi descendent al unui zeu. Și, într-un fel, este adevărat. Pentru că această locație este o planetă extraterestră, straniu de asemănătoare cu a noastră, în afară de stadiul de dezvoltare, iar Rumata este un observator secret venit de pe Pământ.
7. Per Aspera Ad Astra (Через тернии к звёздам) – 1981
O astronavă sovietică găsește o stație spațială extraterestră, abandonată în derivă în apropierea Pământului, care conține corpurile în descompunere ale unor ființe umanoide artificiale. Singurul supraviețuitor este frumoasa Niya, care le cere ajutorul pământenilor pentru a readuce planeta sa natală Dessa, grav poluată, la splendoarea sa naturală. Cu o abundență de ținute argintii de epocă spațială, mercenari cosmici și femei bionice (ca să nu mai vorbim de un capitalist pitic malefic, vinovat pentru poluare), aventura spațială a lui Viktorov, deși destinată adolescenților, este remarcabilă vizual și, pe alocuri, de-a dreptul emoționantă. Space opera „à la russe” cât se poate de captivant!
6. Planeta furtunilor (Планета Бурь) – 1962
Când George Lucas, regizorul filmelor Star Wars, a vizitat Rusia în 1988, a cerut în mod special să-l întâlnească pe regizorul Klușanțev, fiindcă filmul acestuia îi inspirase celebra saga SF americană.
După ce o navă stelară sovietică aflată într-o misiune spre Venus este lovită de un meteorit, echipajele celorlalte două nave din flotila expediției sunt nevoite să aterizeze pe planeta necunoscută și să improvizeze pentru a-și încheia misiunea, cu rezultate aproape dezastruoase. Regizat de pionierul în materie de efecte speciale Pavel Klușanțev, Planeta furtunilor are tot ce se poate cere de la un film SF de epocă: eroi stoici, pericol iminent, un mediu bizar și perfid, un strop de romantism (mulțumită singurei femei cosmonaut de pe acolo) și, de ce nu, un robot rusesc pe nume… John. Mai adăugați vulcani, plante carnivore, oameni-șopârlă și câțiva dinozauri și veți avea prototipul de space opera sovietic.
5. Sputnik (Спутник) – 2020
Plasat în 1983, filmul începe cu aterizarea tragică și inexplicabilă pe Pământ a unei capsule cu doi cosmonauți. Unul dintre ei e mort; celălalt și-a pierdut orice amintire, ca urmare a coborârii violente. Pentru a afla ce s-a întâmplat, un centru de cercetare guvernamental îl ține sub observație pe Konstantin Veșniakov, cosmonautul supraviețuitor. Incapabili să facă față stării sale mentale în erodare rapidă, o aduc în ajutor pe neurologul civil Tatiana Klimova. Destul de repede, încep să bănuiască faptul că nu s-a întors tocmai singur…
4. Kin-dza-dza! (Кин-дза-дза!) – 1986
Kin-dza-dza este un clasic SF ultra-iubit în spațiul (ex)sovietic, film care explorează unele dintre cele mai grotești aspecte ale umanității. El spune povestea a doi sovietici blocați pe îndepărtata planetă deșertică Pluke, după ce ating din greșeală un dispozitiv de teleportare. Încercările lor de a-i convinge pe localnicii de pe Pluke să-i ajute să se întoarcă pe Pământ sunt inutile, până când descoperă o cutie de chibrituri. Se pare că planeta și-a epuizat resursele naturale, așa că locuitorii ei consideră chibriturile unele dintre cele mai valoroase obiecte posibile.
Deși filmul explorează o lume întunecată și distopică, este cu siguranță foarte amuzant și plin de scene memorabile și absurde. Plus că și aici ironia către un stat și societate sărăcite și în dezagregare e destul de străvezie ca țintă…
3. Omul amfibie (Человек-амфибия) – 1962
Omul amfibie a fost un film sovietic extrem de popular în spațiul estic (ca și cartea). Plasat în Argentina, filmul este despre Ichthyander, un tânăr cu branhii de rechin pe care tatăl său, un doctor nonconformist, i le-a transplantat pentru a-i salva viața. Ichthyander trăiește în mare parte în mare, deoarece nu poate sta prea mult timp pe uscat. Cu toate acestea, el se implică curând în lumea de deasupra apei atunci când salvează și se îndrăgostește de o frumusețe locală care se îneca. Apar, evident, conflicte, iar Ichthyander trebuie să lupte cu pescarii locali de perle, capitaliști cruzi și exploatatori. Din păcate, dragostea de care îți dorești ca Ichthyander săaibă parte… nu prea se împlinește.
2. Solaris (Солярис) – 1972
Bazat pe romanul SF cu același nume al autorului polonez Stanisław Lem (apărut în română la Nemira, aici, și la Paladin, aici), intriga adaptării lui Tarkovski spune povestea unui psiholog pe nume Kris Kelvin, care este trimis să investigheze problemele unui echipaj de cosmonauți sovietici de pe o stație spațială, care orbitează în jurul planetei oceanice Solaris. Curând devine clar că un fenomen inexplicabil îi face pe toți cei de pe stația spațială să o ia razna. Realitatea din stație devine nesigură; logica și rațiunea nu reușesc să explice de ce au loc evenimente aparent magice…
1. Stalker (Сталкер) – 1979
O adaptare extrem de… liberă a cărții Picnic la marginea drumului a fraților Strugațki (apărut în română la Nemira, aici), filmul Stalker este aparent remarcabil de simplu: un ghid – cunoscut sub numele de Stalker – conduce un scriitor și un profesor într-o zonă interzisă, în căutarea unei camere care le va îndeplini cele mai profunde dorințe.
Caracterul întunecat al intrigii care se derulează de la acest punct de pornire a dus la nenumărate interpretări ale înțelesului evaziv al filmului, de la preocuparea regizorului pentru sacralitatea unității familiale până la profetizarea prăbușirii URSS. Oricum, cert este un film despre trecerea granițelor, fie că este vorba despre bariera fizică pe care acești bărbați trebuie să o depășească pentru a intra în Zonă, fie că este vorba despre sistemul comunist care l-a constrâns pe Tarkovski să-și cenzureze drastic filmul.
*
ne revedem săptămâna viitoare cu Top 10 cărți SF rusești!
surse: Russia Beyond, tiff.net + memoria proprie 🙂
imaginea reprezentativă: Sputnik (2020)
Blogul de SeFe 