Știri

”Blade Runner: Black Lotus” – serialul care ne duce înapoi în L.A.-ul replicanților

Blade Runner: Black Lotus este al cincilea proiect din franciza cyberpunk Blade Runner, inspirată de proza lui Philip K. Dick (Visează androizii la oi electrice?) și inițiată de filmul neo-noir al lui Ridley Scott din 1982, cu Harrison Ford în rolul principal. De atunci, cinematografic franciza a inclus două lungmetraje (Blade Runner și Blade Runner 2049) și trei scurtmetraje de animație, toate abordând lumea futuristă sumbră și dură a bioingineriei în continuă evoluție. Filmul original al lui Scott este considerat în prezent un clasic și a inspirat vizual o serie de alte filme cyberpunk, printre care Ghost in the Shell, The Fifth Element, The Matrix, Gattaca, Altered Carbon și Dark City.

Blade Runner: Black Lotus, regizat de cyberpunkiștii cu experiență Shinji Aramaki (Appleseed), Shinichiro Watanabe (Cowboy Bebop) și Kenji Kamiyama (Ghost in the Shell: Stand Alone Complex) – iar muzica e compusă de Michael Hodges, nominalizat la Grammy pentru coloana sonoră din Blade Runner 2049 – tocmai a avut premiera sâmbăta trecută, 13 noiembrie, pe televiziunea japoneză Toonami, iar cu în subtitrare în limba engleză pe Crunchyroll.

Are 13 episoade de câte 30 de minute, animate CG de Sola Digital Arts, iar povestea are loc în anul 2032, unde urmărește o tânără pe nume Elle (voce interpretată de Jessica Henwick din Game of Thrones – Nymeria Sand), care se trezește în Los Angeles-ul viitorului, fără să-și amintească cine sau ce este. Singurul indiciu al identității sale este tatuajul cu lotus negru de pe umărul ei. Serialul o urmărește pe Elle încercând să pună cap la cap cine este, istoria „replicanților” (androizi biotehnologizați meniți să arate și să se comporte ca oamenii) și de ce atât de mulți vor să pună mâna pe ea.

Serialul are loc între filmul original Blade Runner și continuarea, Blade Runner 2049, așa că ne prezintă modul în care lumea s-a schimbat în perioada dintre filme și lămurește (sau nelămurește) o serie de aspecte, precum:

Blade Runner: Black Lotus este plasat în 2032, adică la zece ani după pana completă de curent din 2022. Această pană de curent a fost menționată repetat în Blade Runner: 2049 și a stat la baza scurtmetrajului anime Blade Runner: Black Out. Dar, în Black Lotus, avem ocazia să vedem exact cum se simte orașul pentru cineva care a fost plecat și tocmai s-a întors după pană – sau cel puțin așa îi spune Ellei memoria sa, dacă o fi reală.

În 2049, agentul K a apelat la ajutorul lui Doc Badger (Barkhad Abdi), proprietarul unei case de amanet care l-a ajutat să descopere originea căluțului de jucărie din lemn. Istoria lui Doc Badger nu a fost dezvoltată în film, dar în Black Lotus aflăm că abilitatea luiDoc Badger de a opera liber și de a obține orice – chiar și animale! – se datorează parțial faptului că un replicant rebel, adică Elle, l-a ajutat să înfrunte un sindicat al crimei.

Tot în 2049 aflăm despre corporația Tyrell că a dat faliment și a fost absorbită de Corporația Wallace, cândva în anii 2020. Principalul dealer de replicanți în 2049 este Niander Wallace, interpretat de Jared Leto. Dar, în Black Lotus, îl întâlnim pe Niander Wallace mult mai tânăr: acest lucru înseamnă că este posibil să vedem în serial momentul și motivele pentru care Wallace Corp preia producția de replicanți de la Tyrell.

Pe de altă parte, intriga principală din Black Lotus pare să se concentreze în mod special pe o întreagă generație de replicanți care au „trăit” între evenimentele din filmul original și 2049. La fel ca mulți alți replicanți, Elle nu este cu adevărat conștientă de adevăratele ei origini, iar publicul nu este de fapt sigur ce fel de replicant este. Are această generație longevitate extremă așa cum a avut Rachael din filmul original? Sau este Elle precursoarea replicanților de tip Nexus 8 pe care îi vom vedea în 2049?


surse: denofgeek.com, hypebeast.com, awn.com

%d blogeri au apreciat: