Top 10

Top 9+3 cele mai lungi serii SF

Pentru că am văzut că v-a plăcut foarte mult Topul 10 cele mai lungi serii Fantasy, m-am gândit (și la cererea și ideea publicului, ce-i drept) să revin și cu echivalentul pe science-fiction.

Numai că…. s-a dovedit mult mai greu.

Dacă la fantasy (teoretic mai umanist) am găsit multiple surse cu numărători de volume și cuvinte, care în general corespundeau între ele, pe SF, culmea, cititorii teoretic mai „ingineri” nu s-au dovedit la fel de pasionați de numărat. Așa că, din surse puține și contradictorii, am asamblat un top pentru care nu mai pot să bag mâna în foc la fel de sigur că ordinea e corectă. Sper, totuși, că o să vă placă și așa, orientativ…

Numărătoarea e încurcată și de faptul că în SF e răspândit conceptul de „shared universe” / univers narativ comun, unde mai mulți scriitori diferiți (plus fani amatori) scriu în aceeași lume imaginară. Ca să evit infinitele dileme rezultate, am limitat topul la serii scrise de un singur autor și la literatură propriu-zisă (nu cărți inspirate din universuri cinematografice ca SW, ST sau SG) – iar cifrele sunt cele de la momentul numărătorii surselor (unele serii sunt în derulare).

În plus, topul propriu-zis este alcătuit din seriile unde am găsit și număr de cuvinte, fiindcă număratul de volume e foarte înșelător, acestea variind adesea între 1-2 sute și… multe sute de pagini. Așa că 3 serii unde nu am găsit numărate decât romanele le-am pus la coadă – deși nu-i deloc exclus să fie de fapt mult mai sus în top la volum și la cuvinte. Doar că nu pot fi sigur.

Acestea fiind spuse… să vedem topul!


+3. Seria Alliance/Union de C. J. Cherryh: 21 volume (11 seria principală + 10 în același univers).

(nu a apărut în română)

Universul space opera Alliance-Union este o istorie viitoare fictivă, care se întinde între mileniile III și IV și este axată pe explorarea și colonizarea spațiului de către omenire.

În serie, au apărut trei puteri economice: Earth Company, care operează de pe Pământ, Alianța, o confederație de comercianți care operează nave de transport interstelar între Pământ, stațiile spațiale și planetele colonizate, și Uniunea, un guvern separatist cu sediul pe planeta Cyteen. Încercările companiei terestre de a controla expansiunile în spațiu sunt înfrânte în timpul Războaielor Companiei, dar Uniunea se confruntă atât cu Alianța, cât și cu Earth Company în încercarea lor de a-și extinde teritoriile folosind oameni clonați numiți azi.


+2. Seria Honor Harrington de David Weber: 33 volume (14 seria principală + 13 romane spin-off și 6 antologii) 

(nu a apărut în română)

Seria military scifi o urmărește pe Honor Harrington, eroină militară și, mai târziu, politician influent, într-o perioadă de schimbări și tensiuni interstelare extreme. Cele mai multe dintre cele peste 20 de romane și colecții antologice acoperă evenimente cuprinse între anii 4000 și 4022 d.Hr., cu datarea „PD” (Post-Diaspora) începând cu o dispersie pe stele dinspre soarele nostru („Sol”) în anul 2103 d.Hr.

Romanele seriei principale sunt plasate în principal într-o linie temporală care începe la 40 de ani după nașterea lui Harrington, la 1 octombrie 3962 AD (1859 PD), iar câteva povestiri scurte îi dezvoltă cariera anterioară. Romane suplimentare și ficțiuni mai scurte au loc cu până la 350 de ani mai devreme, iar istoria canonului încă mai timpurie este completată între narațiuni și în apendice atașate la romanele principale și antologii.

Componența politică și istoria seriei seamănă frecvent cu istoria reală, în special cu cea a Europei din ultima jumătate a celui de-al doilea mileniu. Seria este modelată în mod conștient după seria Horatio Hornblower a lui C. S. Forester, iar personajul principal, ca și Horatio Hornblower, după un amestec de Thomas Cochrane și amiralul Lord Nelson. Weber a plănuit inițial ca Harrington să moară în a cincea carte, lucru care a fost schimbat ulterior pentru a face o paralelă cu Nelson, ca să moară la apogeul carierei în bătălia culminantă de la Manticore din 1921 PD (4024 AD), apoi să continue seria cu urmașii ei ca protagoniști principali.


+1. Seria La Compagnie des Glaces de Georges-Jean Arnaud: 98 volume (mon Dieu!!).

(nu a apărut în română)

Această serie publicată aproape exclusiv în franceză (doar un volum tradus în engleză), ne prezintă o viziune post-apocaliptică a Pământului, în care praful provenit de la o explozie pe Lună a acoperit atmosfera Pământului, interceptând razele solare și aruncând planeta într-o nouă eră glaciară.

Supraviețuitorii umani sunt forțați să trăiască în orașe subterane conectate doar prin trenuri. Marile companii feroviare stăpânesc rețelele, impunând o ordine totalitară asupra populației și ascunzându-le adevărul.

Pe de altă parte, între timp la suprafață au apărut și Roux („oamenii roșii”), care sunt capabili să reziste la temperaturi de minus 40 de grade și pot trăi în afara orașelor.



9. Seria The Gap de Stephen R. Donaldson (5 volume): 815.000 cuvinte.

(nu a apărut în română)

hm, nu doar noi avem coperte urâte…

Seria space opera ne prezintă o epopee plasată într-un viitor în care oamenii au ajuns departe în spațiu, în numele comerțului.

Romanele repovestesc pe un fundal SF ciclul Inelul Nibelungilor de Wagner și urmăresc două intrigi concurente.

Prima se referă la un sublocotenent din cadrul Poliției Companiilor Miniere Unite (UMCP), Morn Hyland, care încearcă să rămână în viață după ce a fost capturat de un corsar pe nume Angus Thermopyle.

Cea de-a doua urmărește soarta a trei persoane care sunt afectate de manevrele politice bizantine ale șefului UMCP, Warden Dios, în timp ce acesta încearcă să contracareze mașinațiunile șefului său, directorul general al United Mining Companies (UMC), Holt Fasner.


8. Seria Dune de Frank Herbert (6 volume, doar cea originală, de Herbert tatăl): 839.000 cuvinte.

(în română la Nemira, iar o ordine a citirii extinse aveți aici)

ediția la care prefer eu copertele 🙂

Saga space opera Dune este plasată la mii de ani în viitorul omenirii. Călătoria mai rapidă decât viteza luminii a fost dezvoltată, iar oamenii au colonizat un număr mare de lumi, dar o reacție puternică împotriva computerelor a dus la interzicerea oricărui tip de „mașină gânditoare”, crearea sau deținerea unei astfel de mașini fiind pedepsită cu moartea imediată. În ciuda acestei interdicții, omenirea continuă să dezvolte și să avanseze alte ramuri ale tehnologiei.

Omenirea a format un imperiu feudal interstelar, condus de mai multe Mari Case care controlează diverse planete. De mare interes este planeta Arrakis, cunoscută și sub numele de Dune. O planetă deșertică, aproape fără precipitații, este singura pe care se poate găsi un drog special care prelungește viața, melanjul sau „mirodenia”.

Pe lângă prelungirea vieții, melanjul îmbunătățește capacitatea mentală a oamenilor: le permite oamenilor cunoscuți sub numele de mentați să efectueze calcule complexe fără ajutorul calculatoarelor; le permite piloților mutanți să navigheze în spațiul pliat și să parcurgă distanțele dintre planete; și declanșează unele dintre puterile Bene Gesserit, un grup religios care caută în secret să controleze direcția pe care o ia omenirea.

Melanjul este dificil de obținut, nu numai din cauza mediului dur de pe Arrakis, ci și din cauza prezenței viermilor de nisip uriași care sunt atrași de orice sunet ritmic pe nisipurile deșertului. Controlul asupra Arrakis, producția de mirodenii și impactul asupra dezvoltării umanității devin punctele centrale ale unui conflict milenar care se dezvoltă de-a lungul seriei.


7. Ciclul Baroc de Neal Stephenson (3 volume): 1.125.000 cuvinte (1.540.000 cu tot cu Cryptonomicon).

(nu a apărut în română)

Ciclul Baroc urmărește aventurile unei distribuții considerabile de personaje care trăiesc în mijlocul unor evenimente relevante de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, în Europa, Africa, Asia și America Centrală. În ciuda faptului că prezintă trăsături de ficțiune istorică, Stephenson și-a caracterizat lucrarea ca fiind science fiction, din cauza prezenței unor întâmplări anormale (istorie alternativă) și a accentului deosebit pus pe teme legate de știință și tehnologie. Științele criptologiei și numismaticii au un loc important în serie.

Cărțile călătoresc prin Europa modernă timpurie, între restaurarea monarhiei Stuart și începutul secolului al XVIII-lea. Deși cea mai mare parte a cărților se concentrează în Europa, aventurile unui personaj, Jack Shaftoe, îl poartă în întreaga lume, iar coloniile britanice nou-înființate din America de Nord sunt importante pentru un altul (Daniel Waterhouse).

Printre personaje se numără Sir Isaac Newton, Gottfried Leibniz, Nicolas Fatio de Duillier, William de Orange, Ludovic al XIV-lea al Franței, Oliver Cromwell, Petru cel Mare, John Churchill, primul Duce de Marlborough și mulți alți oameni de seamă din acea perioadă. Personajele fictive Eliza, Jack și Daniel provoacă în mod colectiv efecte istorice reale.

Cărțile cuprind secțiuni considerabile referitoare la alchimie. Principalul alchimist al poveștii este misteriosul Enoch Root, care, împreună cu descendenții mai multor personaje din această serie, apare și în romanele lui Stephenson Cryptonomicon și Fall.


6. Seria Otherland de Tad Williams (4 volume): 1.189.000 cuvinte.

(nu a apărut în română)

În această tetralogie cyberpunk, povestea are loc în a doua jumătate a secolului XXI. Sistemele de comunicare au fost dezvoltate până în punctul în care oamenii pot comunica prin intermediul realității virtuale (VR), conectate direct la sistemul lor nervos.

Printre aceste sisteme, în secret, o rețea VR foarte protejată a fost dezvoltată de oameni bogați și puternici din întreaga lume sub numele de Otherworld, al cărei realism îl depășește pe cel al vieții de zi cu zi (VR). În același timp, copiii pasionați de jocurile virtuale intră într-o comă inexplicabilă…

În acest context, personajele vor încerca să pătrundă în rețeaua Otherworld și să lupte împotriva conspirației Frăției Graalului. Ei vor trebui să traverseze simulări care corespund celor mai nebunești fantezii ale creatorului lor, inspirate din Odiseea și Iliada, Alice în Țara Minunilor, Războiul Lumilor și Oz, dar și din istoria reală (precum războaiele mondiale).


5. Seria Zorii Nopții de Peter F. Hamilton (3 volume): 1.247.000 cuvinte.

(în română la Nemira)

În trilogia new space opera a autorului britanic, omenirea, deși unită în cadrul unei organizații cunoscute sub numele de Confederația, a fost împărțită în două mari diviziuni, adamiștii și edeniștii. Economia este dominată de edeniști, care mențin un monopol puternic în întreaga Confederație prin recoltarea de 3He („heliu 3”) de la giganții gazoși adecvați. Această resursă este folosită de toate navele stelare adamiste ca sursă primară de combustibil. Utilizarea singurei alte surse majore de energie, antimateria, este ilegală din cauza potențialului său militar devastator, iar posesia sau producția acesteia este o infracțiune capitală.

Adamiștii sunt cel mai mare dintre cele două grupuri și se consideră a fi oameni normali. Ei își permit să folosească unele îmbunătățiri ale ingineriei genetice (denumite „geneering”), dar în general nu aprobă utilizarea „bitek” (tehnologie organică/biotehnologie) în cultura lor. Sunt un grup vast de oameni de diferite culturi și origini și, în mod realist, grupul adamist cuprinde orice om care nu este edenist. Majoritatea adamiștilor, care sunt cel puțin nominal religioși, nu utilizează bitek, deoarece a fost interzisă de către Papă în timpul secolului XXI. În schimb, ei folosesc nanotehnologia, pe care o numesc „nanonică”. Nanonicii realizează multe dintre aceleași performanțe fiziologice ca și bitek-ul, iar cele două tehnologii sunt relativ compatibile. Navele stelare adamiste folosesc motoare bazate pe energia de fuziune și, prin urmare, o mare parte din economia umană se bazează pe proliferarea 3He. Propulsorul ZTT (Zero Tau Transit, adică mai rapid decât lumina) le permite adamiștilor să colonizeze sisteme stelare, colonizând de obicei atât planete, cât și centuri de asteroizi.

Edeniștii sunt, în cea mai mare parte, o singură cultură. Ei reprezintă o societate idealizată, egalitară și utopică, care, deși nu crede sau practică religia, nu o interzice. Majoritatea edeniștilor trăiesc în stații spațiale uriașe, de mai mulți kilometri, numite „habitate”, care orbitează în jurul giganților gazoși. Fiecare habitat individual este un organism viu, pe deplin sensibil, și este arbitrul perfect al comunității sale. Habitatele nu pot fi mituite, sunt judecători perfect imparțiali și sunt conștienți de aproape tot ceea ce se întâmplă în interiorul lor și imediat în jurul lor. Cel mai important aspect al oricărui edenist este utilizarea afinității. Afinitatea este o formă avansată de comunicare mentală, similară conceptelor actuale de telepatie sau încurcătură. Afinitatea edenistă le permite să-și transfere amintirile în habitat în momentul morții. Acest lucru este considerat ca o formă de nemurire. Cu toate acestea, niciun habitat nu a murit încă de bătrânețe (și nici nu va muri timp de milenii) și ar putea, la rândul lor, să-și transmită amintirile și personalitatea unui alt habitat dacă ar muri vreodată. Religiile adamiste resping acest lucru ca o încercare de a evita judecata lui Dumnezeu asupra sufletului după moarte, iar aceasta este cauza principală a schismei dintre culturile adamiste și edeniste.


4. Ciclul Solar de Gene Wolfe: 11 volume, 1.368.000 cuvinte.

(în română la Corint/Leda și la Alexandria, dar nu am spre unde să dau link)

superbă serie, frumoase coperte…. (artist Bruce Pennington)

Tetralogia science-fantasy a Soarelui Nou relatează călătoria lui Severian, un torționar de meserie care este dezonorat și obligat să rătăcească. Este o narațiune la persoana întâi, aparent tradusă de Wolfe în limba engleză contemporană, plasată într-un viitor îndepărtat, când Soarele s-a întunecat și Pământul este mai rece (o poveste de tipul „Dying Earth”). Severian trăiește într-o națiune numită Commonwealth, condusă de Autarh, în emisfera sudică. Aceasta se află în război cu Ascia, vecina sa nordică totalitară, care este controlată de ființe de mărimea unui munte, din oceane, care doresc să înrobească omenirea.

În tetralogia Soarelui Lung, tânărul Silk, motivat de inspirația divină, se confruntă cu un ghem de intrigi sângeroase și revoluții, în lupta pentru eliberarea orașul Viron din ghearele și comploturile unui grup misterios și bine ascuns. Celelalte orașe-stat din enorma astronavă generațională, cunoscută de locuitorii săi drept Whorl, se implică și ele în conflict – dar de ambele părți încep să apară și misterioșii zei, o familie disfuncțională  de ființe cu super-puteri, capabile să preia pe oricine în stăpânire, oricând.

În trilogia Soarelui Scurt, Horn, cronicarul epopeii lui Silk în seria anterioară, trece la nararea propriei sale vieți, grele, de pe planeta Blue, pe care au debarcat cei de pe Whorl. Pentru că problemele îi copleșesc pe coloniști, Horn se hotărăște să plece în căutarea lui Silk, devenit o figură legendară, un profet mitic, pentru a-i cere salvarea. Horn scrie despre amintirile sale de pe nava spațială, despre aventurile pe mările periculoase de pe Blue, dar și prin junglele planetei pereche, Green, infestate cu inhumi, straniile creaturi reptiliene, inteligente și însetate de sânge uman. Ambele planete au fost însă locuite (sau doar vizitate) cândva și de Vecini, extratereștri și mai diferiți de oameni decât vampirii capabili să se deghizeze în coloniști (atât de bine că uneori uită și ei că nu-s oameni).

3. Seria Expanse de James S.A. Corey (9 volume): 1.439.000 cuvinte.

(în română la Paladin)

Copertele de la Paladin.
Ha, ha, ha, just kidding! (bursting in tears) – arta e de la ediția poloneză (Piotr Cieśliński)

Seria new space opera este plasată într-un viitor în care omenirea a colonizat o mare parte din sistemul solar, dar nu are posibilitatea de a călători pe plan interstelar. Călătoria pe distanțe mari între planetele sistemului solar a fost posibilă cu ajutorul „propulsorului Epstein”, deși forța G exercitată în timpul accelerării este debilitantă fără utilizarea unor medicamente speciale. Odată porniți la drum, principiul echivalenței permite călătorilor să experimenteze o gravitație asemănătoare celei terestre.

În centura de asteroizi și dincolo de ea, tensiunile cresc între Națiunile Unite de pe Pământ, Marte și planetele exterioare. Locuitorii planetelor exterioare au dezvoltat o limbă creolă datorită izolării lor fizice față de Pământ și Marte. Serialul se desfășoară inițial în Sistemul Solar, folosind multe locații reale, cum ar fi Ceres și Eros din centura de asteroizi, mai multe luni ale lui Jupiter, Ganymede și Europa fiind cele mai dezvoltate, și mici baze științifice la fel de îndepărtate ca Phoebe în jurul lui Saturn și Titania în jurul lui Uranus, precum și așezări cu domuri bine stabilite pe Marte și pe Lună.

Pe măsură ce seria avansează, omenirea obține acces la mii de lumi noi prin utilizarea Inelului, o punte Einstein-Rosen sau gaură de vierme susținută artificial, creată de o rasă extraterestră moartă de mult timp. În sistemul nostru solar, inelul se află la două UA de orbita lui Uranus.

Trecerea prin el duce la un centru de spațiu fără stele cu un diametru de aproximativ un milion de kilometri, cu peste 1.300 de alte inele, fiecare cu un sistem stelar de cealaltă parte. În centrul hub-ului, denumit și „zona lentă”, o stație spațială extraterestră controlează porțile și poate, de asemenea, să stabilească limite de viteză instantanee pentru obiectele din interiorul hub-ului, ca mijloc de apărare.


2. Meta-seria Roboții – Imperiul – Fundația de Isaac Asimov: 15 volume, 1.548.000 cuvinte.

(în română la Paladin, iar o ordine a citirii aveți aici)

Universul Fundației este istoria viitoare a colonizării galaxiei de către omenire, care se întinde pe o perioadă de aproape 25.000 de ani, creată prin fuziunea treptată a seriilor SF cu roboți Roboții și space opera Imperiul și Fundația, care se referă la perioade diferite din acest viitor.

Cele mai multe dintre poveștile despre roboți ale lui Asimov sunt plasate în prima epocă a explorării spațiale. Trăsătura unică a roboților lui Asimov sunt Cele Trei Legi ale Roboticii, integrate în creierele positronice ale roboților, pe care toți roboții din ficțiunea sa trebuie să le respecte și care asigură că roboții nu se întorc împotriva creatorilor lor.

Romanele seriei Imperiului sunt mai slab legate între ele. Principalele lor puncte comune sunt ideea lui Asimov despre ascensiunea și decăderea unui viitor Imperiu Galactic absolut enorm ca întindere și populație, ca și anumite aspecte ale tehnologiei – motorul hiperdrive, pistoale blaster, „biciuri neuronice” – și anumite locații, cum ar fi planeta-oraș Trantor.

Premisa seriei Fundația este că matematicianul Hari Seldon și-a petrecut viața dezvoltând o ramură a matematicii cunoscută sub numele de psihoistorie, care folosește legea acțiunii de masă pentru a prezice viitorul la scară largă, cum ar fi al planetelor sau al imperiilor. Folosind aceste tehnici, Seldon prevede căderea Imperiului Galactic, care cuprinde întreaga Cale Lactee. El prezice, de asemenea, că va exista o epocă întunecată de treizeci de mii de ani înainte ca următorul mare imperiu să se ridice.

Pentru a preveni acest lucru, decide să creeze un mic refugiu tehnologic într-un colț al galaxiei (pe planeta Terminus), numit Fundația, a cărei sarcină va fi de a conserva cunoștințele după prăbușire, reducând astfel timpul necesar pentru ca următorul Imperiu să se reconstruiască. Dacă totul se face cum trebuie, va mai dura doar o mie de ani până când următorul imperiu se va ridica.


1. Universul Polity de Neal Asher: 18 volume, 2.390.000 cuvinte.

(în română la Nemira)

În această serie space opera / military scifi, Polity este o societate din viitorul îndepărtat, condusă de inteligențe artificiale.

În primii ani ai călătoriilor spațiale, pe măsură ce ne răspândim în sistemul solar, componența politică a omenirii este un amestec de guverne naționale și mondiale (sau lunare), precum și de mari corporații, toate bazate pe exploatarea IA-urilor.

Iverus Skaidon, un om de știință, își leagă direct mintea de calculatorul IA Craystein și inventează călătoria sub-spațială. Invenția acestei călătorii mai rapide decât lumina are ca rezultat o diasporă din Sistemul Solar. Multe grupuri pleacă prin galaxie, de obicei în conservare criogenică în navele lor, pentru a înființa numeroase colonii.

La scurt timp după aceasta, IA-urile preiau controlul printr-o lovitură de stat relativ nesângeroasă, cunoscută sub numele de Războiul Liniștit. Tehnologia Skaidon oferă uniunii Polity runciblul: porți pentru călătorii instantanee între lumi.

În timpul unei renașteri, cel de-al doilea val de umanitate, ghidat de IA, se răspândește în galaxie, destul de des întâlnindu-se cu urmașii celor din primul val, dar și cu alte specii inteligente și ostile.


surse: loopingworld, tvtropes, wertzone, tropedia

descrierile: wikipedia

ilustrația de AndreyС  @ Pixabay

%d blogeri au apreciat: