Și chiar nu cred că exagerez: parcă din panteonul SF clasic de cinema TOATE sunt din 1982, lipsind de aici doar Ridley Scott cu Alien (1979) și James Cameron cu Terminator (1984) – dar pe aproape și ei ca perioadă. Bine, și Star Wars (1977), dar vechea trilogie a fost, după mine, puternic umbrită de ce a urmat, așa că pe ei îi trimit la colț, să plângă pe un teanc de bani Disney…
În rest, vorba presei române tabloidizate, „n-o să vă vină să credeți”, dar toate filmele de mai jos au apărut în același an, 1982!
Ca o sugestie de context, în 1982 la TV „duduia” Dallas și se lansa Knight Rider, iar în literatură Stephen King se apuca de Dark Tower/ Turnul întunecat, în timp ce R.R. Martin scria despre… vampiri! (Fevre Dream).
O listă a tuturor filmelor apărute în 1982 o găsiți, în engleză, aici. Noi să le vedem pe cele SF(FH):
Conan The Barbarian
Data lansării (în SUA): 14 Mai 1982
Regizor: John Milius
La 50 de ani de la publicarea cărților lui Robert E. Howard, Conan a explodat în cinematografe grație unei linii de succes de adaptări Marvel Comics și a vânzărilor cărților Conan în format paperback, amplificate de coperțile legendarului artist fantasy Frank Frazetta.
Acest prim film Conan rămâne atât de definitoriu încât, pentru generații de fani, Arnold Schwarzenegger pur și simplu este Conan Barbarul.
Mad Max 2: The Road Warrior
Data lansării (în SUA): 21 Mai 1982
Regizor: George Miller
Lansat în Australia în decembrie 1981 (nu uitați că inițial Mad Max a fost o serie australiană realizată cu bani foarte, foarte puțini) și în 1982 în SUA și restul lumii, acest film a venit ca urmare a clasicului Mad Max post-apocaliptic din 1977.
Filmele Mad Max au fost doar câteva dintr-un întreg val de filme lansate la începutul și jumătatea anilor ’80, care speculau despre cum ar putea fi un război nuclear și consecințele acestuia, printre care WarGames, Testament, The Day After și Threads.
Poltergeist
Data lansării (în SUA): 4 Iunie 1982
Regizor: Tobe Hooper
Regizorul Tobe Hooper’s (care a realizat și celebrul Texas Chainsaw Massacre) a dus Poltergeist undeva între horror and fantasy.
Cu Steven Spielberg producător, Poltergeist a introdus un concept nou: ”family friendly scary movie” – filmul horror pentru toată familia.
Star Trek II: The Wrath of Khan
Data lansării (în SUA): 4 Iunie 1982
Regizor: Nicholas Meyer
Star Trek II: The Wrath of Khan încă e considerat de mulți cel mai bun film Star Trek. Ca și Mad Max, Star Trek II a exploatat temerile legate de războiul nuclear și de consecințele acestuia.
Continuare a filmului Star Trek: The Motion Picture din 1979, STII a fost surprinzător de sângeros și violent pentru universul Star Trek, fiind un film în care Kirk (William Shatner) și echipajul de pe Enterprise încearcă să supraviețuiască ucigașului Khan (Ricardo Montalban), „un produs al ingineriei genetice de la sfârșitul secolului al XX-lea” în căutare de răzbunare. Ca și alte filme ale epocii, filmul abundă în aluzii narative și vizuale la războiul nuclear și la consecințele acestuia, deși acestea sunt alegorizate în termenii unei aventuri spațiale futuriste.
ET: The Extra-Terrestrial
Data lansării (în SUA): 11 Iunie 1982
Regizor: Steven Spielberg
ET: The Extra-Terrestrial a fost vedeta anului la box office și rămâne cel mai de succes (financiar) film al lui Spielberg și în top 10 al filmelor cu cele mai mari încasări din toate vremurile. Ironic (sau nu, la cum merge relația calitate-succes financiar în cinema), e probabil cel mai puțin apreciat acum din listă, în timp ce mari eșecuri la box office ale anului 1982 au devenit filme-cult pentru eternitate (ca Blade Runner sau The Thing).
După ce Star Wars a deschis calea, ET a fost marele succes care a consolidat filmele SF/fantasy ca vedete de box office (până atunci erau westernurile, din câte știu eu). Totuși, deși e celebru ca film de familie și potrivit copiilor mici, ET este și el impregnat cu propriul său tip de întuneric – modul în care dramatizează daunele provocate de divorț, luptele mamelor singure și autoritățile fără chip care fac mai mult rău decât bine în timp ce încearcă să „ajute” copiii cu probleme. Spielberg a vorbit deseori despre modul în care divorțul părinților săi l-a traumatizat, iar E.T. este dureros de realist în descrierea a ceea ce trebuie să fi simțit el copil.
Blade Runner
Data lansării (în SUA): 25 Iunie 1982
Regizor: Ridley Scott
Împreună cu Star Wars, Alien și 2001: A Space Odyssey, Blade Runner a devenit treptat incredibil de influent în estetica SF și a generat un adevărat val vizual dark în cinema, care nu s-a stins nici până acum – în timp ce a și dus pe culmile gloriei un gen SF practic de abia născut atunci, cyberpunk (Neuromantul lui Gibson a apărut mai târziu, în 1984).
Totuși, în 1982 (și încă destui ani după), a fost un considerabil eșec de box office și inițial a primit și critici proaste (varianta inițială, a producătorilor, le și merita). Reprezentarea unui Los Angeles distrus din punct de vedere ecologic, din care oamenii bogați abia așteptau să plece, era atunci în contradicție cu retorica politică a vremii despre Statele Unite ca fiind „cetatea strălucitoare de pe deal”. Avea să treacă un deceniu înainte ca publicul să înceapă să reacționeze la temele despre empatie ale filmului și la întrebările sale filosofice despre natura identității umane.
Dacă vreți să știți mai multe, aveți aici un articol întreg despre aceasta.
În cele din urmă, renașterea Blade Runner nu a venit pe video ca la alte filme, ci tot pe marele ecran, cu proiecții la miezul nopții în cinematografele de artă. Ediția din 1992 a regizorului Ridley Scott (director’s cut), care a eliminat oribilul voice over și finalul forțat happy-end, a oferit o introducere mult mai potrivită pentru o nouă generație de fani.
The Thing
Data lansării (în SUA): 25 Iunie 1982
Regizor: John Carpenter
The Thing chiar este filmul care a devenit cult de abia pe video (la care făceam aluzie mai sus), după ce a fost și el un eșec de încasări în 1984.
Carpenter a făcut de fapt un remake la filmulThe Thing From Another World din 1951, dar a a preferat o întoarcere a intrigii la povestirea originală, din 1938, Who Goes There? de John W. Campbell Jr.
The Thing din 1982 este o poveste despre sfârșitul lumii, care se petrece la capătul lumii la propriu (Antarctica). Este un microcosmos al unui război pentru civilizație în care paranoia domnește în mod suprem și nimeni (mai ales MacReady, interpretat de Kurt Russell) nu poate avea încredere în semenii săi…
Tron
Data lansării (în SUA): 9 Iulie 1982
Regizor: Steve Lisberger
Tron a fost un punct de cotitură pentru ceea ce considerăm azi CGI și a dat naștere unei întregi generații de fani fascinați de realitatea virtuală – ceea ce, am putea spune, ne-a schimbat lumea și a dus la cea actuală, informatizată.
Lumea interioară a computerului, în care Jeff Bridges se află prins, a fost proiectată chiar de Moebius, marele artist de benzi desenate care și-a împrumutat talentul și pentru alte filme SF/fantastice fundamentale precum Alien, Blade Runner și Al cincilea element.
Și Tron este un film care și-a construit un public de abia pe video, ca și The Thing. Deși, la suprafață, TRON pare strălucitor și colorat, mai apropiat de Războiul Stelelor decât celelalte filme de pe listă (în fond e film Disney!), are și el întunericul său. Ideea că progresele în tehnologia informatică ar putea duce la o inteligență artificială malefică și că oamenii ar putea fi „prinși” în lumi virtuale a atins un punct sensibil în 1982, când atacurile nucleare puteau fi ordonate prin simpla apăsare a unui buton.
The Dark Crystal
Data lansării (în SUA): 17 Decembrie 1982
Regizor: Jim Henson & Frank Oz
Deși acum este bine-cunoscut drept un clasic al fantasy-ului pentru copii (și nu prea), ați fi surprinși (sau poate nu, dacă ne uităm la imaginea deja conturată mai sus) să aflați că… a fost un eșec la public (și bani) în 1982.
A fost comercializat ca un film de familie, dar era mult mai întunecat decât antecedentele creatorilor. Animatronica folosită în film a fost considerată revoluționară pentru epoca sa: majoritatea creaturilor, cum ar fi gelflingii, au necesitat aproximativ patru păpușari fiecare pentru a fi manipulate.
Inițial, filmul a primit recenzii proaste din partea criticii de specialitate, fiind criticat pentru tonul său întunecat și dramatic, în contrast cu lucrările anterioare ale lui Henson, dar lăudat pentru narațiune, estetică și personaje. După ani, decenii chiar, a fost și el treptat reevaluat de critici și a dobândit un public devotat.
surse: digitaltrends, the-numbers, New York Times, denofgeek, gizmodo
Blogul de SeFe 