Ce este Urban fantasy?
Urban fantasy este un subgen al fantasy-ului în care lumea reală intră în coliziune cu lumea supranaturală sau magică: o fantezie cu elemente supranaturale, dar care se petrece în lumea noastră și în timpurile moderne. Poveștile urban fantasy bifează în general niște tropi destul de clari, comuni ca atmosferă cu genul noir și ca intrigă cu genul policier (detectivistic):
- Low fantasy: Poveștile urban fantasy combină duritatea din viața reală a lumii moderne cu o construcție fantastică a lumii.
- Un cadru urban: Deși există și urban fantasy în orașe mici, cele mai multe se desfășoară în metropole.
- Magie: Elementele supranaturale, tehnologiile SF, basmele și mitologiile populare se regăsesc împreună.
- Creaturi mitice: Romanele urban fantasy sunt populate de creaturi supranaturale, inclusiv (dar nu numai) zombi, strigoi, vampiri, vârcolaci, demoni, metamorfi și, poate, un magician, druid sau vrăjitor.
- Un protagonist „cu câte un picior în ambele lumi”: Personajul principal este, de obicei, familiarizat cu subtilitățile reale ale mediului urban, dar poate, de asemenea, să mânuiască sau să exploateze puteri magice.
Pentru urban fantasy, esențiale sunt personajele și construcția lumii (worldbuilding). Se bazează în primul rând pe personaje: protagoniștii sunt în centrul acestor serii, nu povestea, iar cititorii continuă să revină datorită legăturii pe care o simt cu eroul/eroina. Similar în construcția lumii: cititorii casual (și urban fantasy este un gen mult mai casual decât majoritatea fantasy) își doresc o lume în care să poată imersa direct, în care să creadă cu ușurință, de aceea este foarte asemănătoare cu a noastră.
Fantasy-ul urban are loc aproape întotdeauna pe Terra, mai degrabă decât în vreo lume secundară; sau, dacă nu, într-un loc atât de asemănător încât să nu fie aproape nicio diferență. Istoria alternativă este frecvent folosită, încorporând elemente fantasy în evenimente istorice reale, cu oameni care trăiesc alături de magie, iar dacă nu, există de obicei o „mascare” (vrăjitoarele, elfii și zânele trăiesc alături de noi, doar că se ascund și probabil formează și o societate secretă).
Caracteristici cheie (tropi)
Care sunt regulile fantasy-ului urban? Romanele din acest gen vor folosi cert unii sau toți acești tropi ai fanteziei urbane:
- Miticul este acceptat ca fiind adevărat și în plan concret, indiferent dacă ființele magice sunt monștri, demoni, zei sau altceva la fel de supranatural.
- Societatea umană și societatea magică sunt la fel de dezvoltate.
- Creaturile magice au coexistat, eventual în secret, cu oamenii de-a lungul istoriei.
- Alături de omenire, și ființele mitice au cunoscut mari progrese tehnologice; uneori, orașe întregi sunt pline de creaturi fantastice.
- Uneori, protagonistul poveștii se îndrăgostește fie de un coleg vânător de monștri, fie de un monstru însuși, dar nu aceasta este intriga.
- Crimele magice sunt speciale și greu de rezolvat. Acest lucru este relevant mai ales pentru romanele cu tentă noir.
Unul dintre cei mai comuni tropi ai urban fantasy este ideea unei societăți magice, paralele în secret cu a noastră – iată câteva exemple mai cunoscute:
- Oamenii leopard în Akata Witch de Nnedi Okorafor.
- Cavalerii din romanul omonim (Cavaliers) de Georgiana Derwent.
- Cei de Jos (downworlders) în The Shadowhunter Chronicles de Cassandra Clare.
- Pax Arcana din romanul omonim de Elliot James.
- Seria Rivers of London, care are societăți de zâne, vrăjitori și nenumărate deghizări.
Fiecare dintre aceste societăți magice are legi, membri, ideologii și provocări diferite. Cu alte cuvinte, fiecare societate este suficient de complexă încât, în ciuda faptului că are unele asemănări cu alte romane, nicio societate nu arată identic.
Alți tropi specifici, dar nu la fel de „obligatorii”, mai pot fi:
- Extranormal Institute – un loc ciudat și/sau miraculos, în care bizarul este noua normalitate, de obicei o școală pentru copii sau adolescenți speciali.
- Fantastic Noir – se îmbină decorul, personajele și structura intrigii unei povești polițiste de tip noir cu elementele mai colorate ale fantasy-ului.
- Functional Magic – magia funcționează în lumea contemporană.
- sau The Magic Comes Back – lumea a avut magie, aceasta a dispărut în perioada modernă, dar revine.
- Fantasy Kitchen Sink – totul este adevărat, chiar dacă provine din origini (mitologii) extrem de diferite.
- Like Reality, Unless Noted -presupunerea generală conform căreia toate detaliile neprecizate ale decorului unei opere de ficțiune care seamănă cu viața reală pot fi completate de cunoștințele publicului despre lumea în care trăiește uzual, cu excepția elementelor în care lumea ficțională se abate în mod explicit de la viața reală.
- Magical Society – un ordin, un club, o alianță, o uniune sau o altă organizație formată din oameni care pot face magie.
- și / sau Wainscot Society – pe lângă societatea noastră, există un alt sistem social cu propriile reguli și ierarhii. Acesta poate fi secret, obscur, sau doar greu de accesat.
- Masquerade – grupurile supranaturale sau extraordinare trebuie să-și ascundă existența de realitatea consensuală.
- Post-Modern Magik – – cea mai mare parte a fantasy-ului se bazează pe folclorul antic, dar de ce să nu plasăm fantezia în epoca industrială? Altfel spus, mitraliere magice, nu săbii magice.
- Science Fantasy – integrarea de elemente SF în fantasy.
Rude și „fiice” (și exemple, multe exemple)
Adesea se face o uriașă confuzie între urban fantasy și alt subgen, paranormal romance fantasy, dar există diferențe: povestea de dragoste și/ sau sexualitatea / senzualitatea sunt principala intrigă și conflictul principal în romanele paranormal romance, în timp ce în urban fantasy doar o intrigă secundară sau nici nu există. Pe deasupra, în general au efectiv publicuri diferite, care caută „emoții” diferite, chiar dacă sunt practic identice copertele…
De altfel, fantasy-ul urban include uzual violență și crimă acolo unde pentru PRF scena e ocupată de amor și pasiune, iar ca fundal UF poate deveni atât de întunecat încât poate atinge chiar genul horror (fundalul este mult mai relevant decât relațiile, pe dos față de PRF).
Urban fantasy se suprapune frecvent și cu young adult fantasy (YA – fantasy pentru adolescenți), dar în acest caz cele 2 subgenuri nu se exclud reciproc (o carte poate fi și UF și YA, sau doar una dintre ele; detalii despre toate subgenurile fantasy moderne aveți și în articolul de aici).
Ca sub-subgenuri („fiice” ale UF) și exemple, regăsim (notă: exemplele sunt în general la cărți în engleză, fiindcă în afară de Gaiman – care a avut succes – și Butcher – care nu a avut – în România nu prea s-a publicat urban fantasy. Nu, zecile (!!) de romane paranormal romance fantasy care apar anual în traducere la noi nu se pun, fiindcă sunt de fapt alt subgen, cu alt public):
- Action/Adventure UF: Poveste rapidă, cu multă acțiune. Poate implica mai multe orașe sau locații, pe măsură ce personajul aleargă în jurul lumii, sau poate include un erou care ajută o altă „distribuție” de personaje de la o carte la alta. Poate include, de asemenea, arte marțiale, lupte cu sabia, vrăji și tipuri speciale de luptă. O regulă generală de bază este: „Ar putea un actor de filme de acțiune să joace rolul eroului? (The Rock, Tom Cruise, etc.)” Dacă răspunsul este da, atunci probabil că este vorba de o aventură UF de acțiune. Exemple: The Iron Druid de Kevin Hearne, The Templar Chronicles de Joseph Nassise.
- Istorie alternativă: UF care are loc într-o versiune alternativă a lumii noastre în care evenimentele istorice au fost ușor diferite (de exemplu, naziștii au câștigat Al Doilea Război Mondial). Exemple: Hellequin Chronicles de Steve McHugh, The Gray Tower de Alesha Escobar.
- Cozy Mystery UF: Personajul principal rezolvă de obicei o crimă care are loc într-un orășel sau sat, cititorul fiind adesea alături de el pentru a găsi indiciile. Cozy mystery nu este întunecat și tinde să aibă un ton optimist, umor și coperți de carte colorate. Exemple: Seria Harper Connelly de Charlaine Harris, Wicked Witches of the Midwest de Amanda M. Lee.
- Dark UF: UF care are un ton mai întunecat decât UF-ul tipic. Poate include antieroi, violență mai grafică și limbaj mai mult decât media. Exemple: Sandman Slim de Richard Kadrey, Soul Eater de P. DaCosta.
- Detective UF: Un mister în care personajul principal este un detectiv oficial sau un detectiv particular care rezolvă o crimă. Exemple: The Dresden Files de Jim Butcher, seria Montague & Strong de Orlando Sanchez.
- Epic UF: UF la scară mare, cu elemente de fantasy epic, precum o distribuție uriașă de personaje, o lume expansivă și o intrigă complexă. De asemenea, poate avea loc într-o lume fictivă, dar cu orașe, personaje supranaturale și magie. Exemplu: Seria The Last Dragon Lord de Michael La Ronn.
- High UF: UF care are un cadru urban și personaje supranaturale, dar se desfășoară într-o lume fictivă, cu elemente high fantasy, cum ar fi regi, castele, dragoni etc. Poate fi un oraș modern sau un oraș fantasy mai tradițional. Exemple: Storm Princess Saga de Everly Frost și Jaymin Eve și The Baine Chronicles de Jasmine Walt.
- Literary UF: O poveste în care stilul de scriere este la fel de important, dacă nu mai mult, decât povestea. Exemple: Strange the Dreamer de Laini Taylor, Moonheart de Charles deLint.
- Mystery UF: implică un erou/ o eroină care rezolvă o crimă. Clasificăm cărțile ca fiind Mystery UF dacă eroul NU este un detectiv/ofițer de poliție și romanul NU este chiar un „mister confortabil”. Exemple: Sookie Stackhouse de Charlaine Harris, The Lazarus Codex de E.A. Copen.
- Policier UF: Ușor diferit de Detective UF în sensul că personajul principal este chiar un ofițer de poliție. Poate avea același ton ca și Detective UF sau poate fi mai ușor și mai plin de umor. Exemplu: Paranormal Police de John P. Logsdon.
- Mythological UF: Implică ființe mitologice din panteonuri culturale reale (grecești, romane, nordice etc.), de obicei ca personaje principale și/sau secundare. American Gods, de Neil Gaiman, este cel mai cunoscut exemplu în acest sens. Alt exemplu: seria Războiul zeilor de Daniel Mignault & Jackson Dean Chase.
- UF post-apocaliptic: Eroi și creaturi supranaturale într-un cadru în care lumea a luat sfârșit. Cheia este că implică tropii UF, cum ar fi magii, vampirii, vârcolacii etc. și are magie – alături de tropi tipici post-apocaliptici. Exemplu: The Rogue Mage de Faith Hunter.
- Spy Urban Fantasy: Exact cum sună: UF cu spioni. Exemplu: Secret Histories de Simon R. Green.
- Superhero UF: Poveste cu un erou care are puteri care se potrivesc mai mult cu ceea ce ai vedea într-o carte de benzi desenate, spre deosebire de a fi o creatură supranaturală, cum ar fi un vampir, un vârcolac, etc. Exemplu: Seria Weather Warden de Rachel Caine.
- UF tradițional: UF care nu se încadrează în niciuna dintre celelalte categorii enumerate. Cu alte cuvinte, este vorba de eroi supranaturali într-un oraș care fac doar ceea ce știu să facă cel mai bine protagoniștii UF: vânează, încearcă să supraviețuiască sau se implică în conflicte supranaturale. Exemple: Seria Mercy Thompson de Patricia Briggs, The Twenty-Sided Sorceress de Annie Bellet.
Istoria subgenului
Subgenul este nou, dar ideea este la fel de veche precum Shakespeare: Visul unei nopți de vară a adus zânele în lumea modernă.
Apoi, în secolul al XIX-lea, scriitorii încercau să împace noile orașe industrializate cu ficțiunea medievală. Acest lucru poate fi observat în dinozaurul imaginar al lui Charles Dickens, care „se plimbă ca o șopârlă elefantină pe Holborn Hill” la începutul romanului Bleak House (1853). Un alt exemplu este Parisul fantomatic al poetului francez Charles Baudelaire – „orașul ireal”, așa cum este descris în poemul Les Fleurs du Mal (1857). În poezia lui Baudelaire, Parisul devine o caricatură fantastică a orașului real, iar naratorul este asaltat de doppelgangeri și fantome.
Poveștile cu detectivi oculți, cum ar fi proza scurtă a lui Manly Wade Wellman despre John Thunstone, au apărut inițial în anii 1940. Wellman a fost remarcat de mulți autori actuali pentru că a adus personaje contemporane și decoruri americane în genurile fantasy și horror. Primele povestiri cu detectivi oculți diferă de urban fantasy prin faptul că prezentau ființele supranaturale și vrăjitoria ca fiind nenaturale și aberante și un pericol pentru viețile cetățenilor obișnuiți.
A urmat o serie de povestiri din revista Unknown (1939-1943), concepută de editorul ei, John W. Campbell, ca fiind aproximativ echivalentul fantasy al revistei de science fiction Astounding a lui Campbell. Povestirile de aici aveau tendința de a se desfășura în prezent și de a avea o abordare mai rațională, de science fiction. Scriitori precum Fritz Leiber (cu al său „Smoke Ghost”, publicat în 1941), Jack Williamson cu „Darker Than You Think” (publicat inițial în 1940), H. L. Gold (cu al său „Trouble with Water’, publicat în 1939) și „Nothing in the Rules” (1939) al lui L. Sprague de Camp au prezentat fantome, licantropi, gnomi, sirene, demoni și altele, într-un cadru modern, cu rezultate horror și/sau umoristice. Prolificul de Camp și partenerul său de scriere, inventatorul de jocuri de război Fletcher Pratt, au explorat materialul urban cu poveștile despre Harold Shea în anii 1940 și cu poveștile din Gavagan’s Bar în anii 1950.
Unul dintre primii povestitori „moderni” de UF este Anne Rice. Interviu cu un vampir (1976), prima carte din Cronicile vampirilor, a fost plasată în 1791 în Louisiana și Paris, iar povestea relatează cei 200 de ani de nemoarte ai lui Louis, un vampir. Inițial a fost clasată în categoria horror, dar retrospectiv este destul de clar un predecesor de UF.
Poveștile lui Isaac Asimov despre Azazel, majoritatea scrise în anii 1980, preiau o parte din caracterul urban al povestirilor sale polițiste publicate inițial în Ellery Queen’s Mystery Magazine.
În 1984 a urmat Moonheart de Charles de Lint, un bestseller premiat, a cărui acțiune este plasată în Ottawa anului 1980. Acesta prezintă un vrăjitor, un spiriduș, o secție secretă de investigații paranormale a RCMP (Royal Canadian Mounted Police) și o casă foarte specială.
Termenul a început să fie folosit în sensul prezent la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Universul comun Borderlands al lui Terri Windling, alcătuit dintr-o serie de antologii și romane, a fost lansat cu antologia Borderland, în 1986, urmată de Bordertown, tot în 1986. Seria a fost mai târziu prezentată de Neil Gaiman ca fiind „unul dintre cele mai importante locuri unde a început urban fantasy”.
Un alt UF fără legătură cu aceasta, War for the Oaks de Emma Bull, în care facțiuni de zâne se luptă în Minneapolisul zilelor noastre, a apărut în 1987.
Atât romanul lui Bull, cât și cărțile Borderlands puneau accentul pe protagoniști tineri, săraci și cool. În acest sens, ele aveau multe în comun cu protagonistul obișnuit al subgenului cyberpunk al science fiction-ului, aflat atunci în vogă.
Din 1987, romanul Sweet Silver Blues al autorului de fantasy Glen Cook a început seria Garrett P.I., care relata aventurile unui detectiv într-o lume fantastică.
Trecerea de la predecesorii de urban fantasy la UF propriu-zis a făcut-o Laurell K. Hamilton cu seria Anita Blake: Vampire Hunter, demarată în 1993 cu Guilty Pleasures și continuată până în prezent (a ajuns la cartea 28, a vândut peste 6 milioane de exemplare și a fost de mai multe ori bestseller în SUA). Seria se desfășoară într-un univers paralel în care creaturile și puterile supranaturale sunt reale, iar prezența lor este de notorietate publică. Ființele supranaturale sunt considerate cetățeni cu cele mai multe dintre drepturile oamenilor obișnuiți. Romanele urmăresc conflictele continue ale ucigașului legal de vampiri Anita Blake cu supranaturalul, în timp ce încearcă să rezolve o serie de mistere, să se împace cu propriile abilități și să navigheze într-o serie tot mai complexă de relații romantice și politice.
Pe măsură ce seria avansează, perspectiva Anitei asupra supranaturalului se schimbă; la început, ea vede ființele supranaturale pur și simplu ca pe niște „monștri” care trebuie combătuți, iar mai târziu ajunge să le vadă ca pe niște comunități care trebuie protejate, precum și ca pe posibile interese amoroase.
La începutul noului mileniu, aproape simultan, au ieșit cele două cărți care au definit subgenul așa cum îl înțelegem azi: Storm Front de Jim Butcher (prima carte Dresden Files) în 2000 și Zei Americani de Neil Gaiman în 2001.
Dosarele Dresden (17 cărți până în prezent) sunt scrise la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, detectivul particular și vrăjitorul Harry Dresden, care ne povestește despre investigațiile legate de tulburările supranaturale din Chicago-ul zilelor noastre. Titlul inițial propus de Butcher pentru primul roman a fost Semiautomagic, titlu care rezuma echilibrul dintre fantezie și ficțiune polițistă „hard-boiled” al seriei.
În lumea din Dresden Files, magia este reală – la fel ca și vampirii, demonii, spiritele, zânele, vârcolacii și alți monștri – și, deși supranaturalul este încă discreditat pe scară largă, este practicat de unii membri ai societății. Harry Dresden lucrează ca singurul „vrăjitor consultant” din lume, acceptând cazuri supranaturale atât de la clienți umani și non-umani, cât și de la unitatea de investigații speciale a poliției din Chicago. Pe măsură ce seria avansează, Dresden își asumă un rol din ce în ce mai important în lumea supranaturală în general, în timp ce lucrează pentru a proteja publicul larg, ceea ce face dificilă pentru el supraviețuirea ca vrăjitor activ și detectiv particular.
American Gods a fost publicată în 2001 și a câștigat premiile Hugo și Nebula în 2002. Premisa intrigantă a poveștii lui Gaiman este că zeii de odinioară ai Europei, care au venit în America de Nord împreună cu credincioșii lor imigranți, se luptă cu noile zeități indigene: „zeii cardului de credit și ai autostrăzii, ai internetului și ai telefonului, ai radioului, ai spitalului și ai televiziunii, zeii plasticului, ai pagerului și ai neonului.” Toți aceștia se plimbă printre noi deghizați în oameni obișnuiți, ceea ce îi creează numeroase probleme protagonistului Shadow Moon, care mai că nu poate să se întoarcă pe stradă fără să dea peste o divinitate minoră.
Eliberat din închisoare a doua zi după ce iubita sa soție moare într-un accident de mașină, Shadow acceptă o slujbă de emisar pentru domnul Wednesday, fără să știe că excursia de recrutare a șefului său prin ținutul american îl va supune la vizite repetate din partea cadavrului reanimat al soției sale moarte și la bătăi brutale din partea gorilelor adversarului lui Wednesday, domnul World. În cele din urmă, Shadow trebuie să-și reevalueze propriile convingeri profunde pentru a-și determina rolul crucial în confruntarea finală.
Gaiman încearcă să mențină un echilibru egal între magic și real, dar este clar că este mai interesat de activitățile protagoniștilor săi umani: momentele personale emoționante ale lui Shadow și „fotografiile” afectuoase despre viața din orășele sunt mult mai bine dezvoltate decât intriga care îl aruncă pe Shadow de la o întâlnire episodică la alta, într-un plan pe care doar zeii par să-l cunoască.
10 exemple apărute în România
(unde stăm atât de prost în traducere că a trebuit să includ și YA și paranormal romance ca să iasă 10…)
Zei americani – Neil Gaiman
Pe vremuri, oamenii din Statele Unite credeau în zei și ființe mitologice. Imigranții au adus cu ei spiriduși, elfi și tot felul de spirite magice atunci când au venit în SUA. Cu toate acestea, influența acestor zeități a început să scadă pe măsură ce credința în ele dispare și oamenii își îndreaptă atenția către noii zei: mass-media și tehnologia.Aceasta este scena aclamatului roman al lui Gaiman, care începe cu un fost pușcăriaș, Shadow, care este abordat de un domn Wednesday, care nu este tot ceea ce pare a fi.
Shadow descoperă curând că se află în mijlocul unui război între trecutul și viitorul ideologic al Americii – în care nimic mai puțin decât soarta țării atârnă în balanță. American Gods este un clasic al genului în secolul XXI: o fuziune grandioasă între fantezie și lumea modernă, care nu uită să exploreze ramificațiile unei astfel de contopiri de minți. Călătoria inițiatică a lui Shadow se petrece în cea mai mare parte în spațiile periferice ale Americii – autogările, motelurile și orășelele sale.
Nicăieri – Neil Gaiman
La puțin timp după ce se muta in Londra pentru o noua slujba, viața lui Richard Mayhew, altfel banala, trăită intre hârtiile de valoare de la birou si serile sofisticate pe care le prefera logodnica sa mondena, se schimba pentru totdeauna o data cu descoperirea unei fete care sângerează pe trotuarul londonez, sub privirile nepăsătoare ale trecătorilor. in ciuda amenințărilor cu ruperea logodnei, pe care Jessica le face in speranța ca îl va convinge sa o urmeze la întâlnirea cu șeful ei, Richard se hotărăște sa o ajute pe fata si o duce in apartamentul sau. De cum poate vorbi, tânăra își rostește straniul nume – Door – si îl roagă sa dea de urma celui ce își spune Marchizul de Carabas, singurul care o poate ajuta. Odată găsit si adus, cei doi dispar in graba din locuința lui Richard, iar el se întoarce la existenta sa obișnuită sau, cel puțin, așa intenționează sa facă.
Dosarele Dresden – Jim Butcher
Într-un Chicago învolburat, în care vampirii, demonii, vârcolacii și zânele coexistă cu oamenii, Harry Dresden este singurul „vrăjitor consultant” din lume. Angajat atât de oameni, cât și de ființe supranaturale pentru a rezolva orice, de la crime la spirite necinstite, el trebuie să se descurce cu salariul său de detectiv particular, chiar dacă munca sa îl împinge în cele mai întunecate – și magice – colțuri ale orașului Chicago. Un alt clasic al genului – și un exemplu popular al modului în care intrigile tradiționale ale detectivilor particulari și fantezia se unesc în urban fantasy.
Vampirii Sudului (Sookie Stackhouse) – Charlaine Harris
Seria Vampirii Sudului ne oferă un amalgam îndrăzneț de genuri și o îmbinare de talent si imaginație umor si suspans mister si erotism. Tânăra telepată Sookie Stackhouse eroina romanului și a întregii serii locuiește ăn Bon Temps, un orășel aparent pașnic din Louisiana. Și tot aici vampirul Bill face eforturi pentru a se integra in societatea oamenilor și a fi acceptat de localnici.
Din momentul în care Bill se îndrăgostește de Sookie acțiunea începe să se deruleze alert si nimic nu poate sta in calea celor doi. Charlaine Harris ne surprinde printr-o abordare cu totul originală a lumii fascinante a creaturilor nopții precum și a relației acestora cu oamenii care reușesc mai mult sau mai puțin să ii accepte să trăiască alături.
Râurile din Londra – Ben Aaronovitch
Ofițerul stagiar Peter Grant visează să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra. Păcat că superiorii lui au de gând să îl repartizeze Unității de Progresie a Investigațiilor, unde cel mai mare pericol pe care l-ar putea înfrunta este să se aleagă cu o tăietură de la hârtiile birocrației moderne. Însă perspectivele de carieră și de viață ale lui Peter se schimbă după ce are loc o crimă neobișnuită, iar el intervievează un martor ocular care se întâmplă să fie și fantomă.
Abilitatea unică a lui Peter de a putea discuta cu ființe trecute prin moarte îl aduce în atenția Inspectorului Thomas Nightingale, care investighează infracțiunile ce implică magia și supranaturalul. După ce o serie de crime brutale și stranii cuprinde Londra, Peter, acum ucenic vrăjitor, devine parte a unei lumi în care zeii și zeițele se amestecă printre muritori, iar un spirit teribil și încă nestins al trecutului își dorește să scufunde orașul în haos.
Instrumente mortale – Cassandra Clare
În timp ce se îndreaptă spre Clubul Pandemonium din New York, Clary Fray nu bănuieşte că va fi martoră la o crimă. Şi mai ales la o crimă comisă de trei adolescenţi care au pe braţe tatuaje bizare şi mânuiesc arme neobişnuite. Aceasta este prima dată când Clary întâlneşte vânătorii de umbre, războinici porniţi să ucidă demonii de pe pământ şi să menţină controlul asupra vampirilor şi vârcolacilor.
Cu această ocazie, îl cunoaşte şi pe Jace, un tip superb, cu plete aurii. Clary este atrasă în lumea lui după ce mama ei dispare în chip misterios şi ea însăşi este atacată de un demon. Dar de ce-ar fi demonii interesaţi de o mundană oarecare, cum este ea? Şi cum de s-a trezit Clary dintr-odată că are darul Vederii? Vânătorii de umbre sunt gata să afle…
(hm, din descriere nu pare UF, ci paranormal romance, dar o las totuși, văd că pe așa ceva în România concentrată e editura Corint, cu vreo 150 de titluri!)
Magicienii – Lev Grossman
Quentin Coldwater nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. În timpul liber recitește cărțile fantasy preferate din copilărie și în vis îi însoțește pe protagoniștii lor In lumea magică numita Fillory. În comparație cu aventurile din cărți, viața Ii pare anosta si lipsita de culoare.
Totul se schimba însă atunci când este admis într-un colegiu secret și exclusiv de magie în afara New York-ului. Acolo încep peripețiile lui și o inițiere riguroasă în magia modernă. Dar, în cele din urmă, după un timp nici magia nu îi mai aduce fericirea și ineditul pe care Quetin le aștepta de la viață – asta până când el și prietenii săi fac o descoperire uimitoare: Fillory există cu adevărat.
Regele Șobolan – China Mieville
Tatăl lui Saul Garamond este omorât şi vina cade asupra fiului. În închisoare, acesta este vizitat de o fiinţă venită din Londra subterană, care îşi spune Regele şobolan. Saul descoperă identitatea surprinzătoare a acestui personaj, care îl implică apoi în lupta împotriva unor forţe nici măcar bănuite până atunci…
Culorile magiei – V.E. Schwab
Într-un univers guvernat de magie există mai multe Londre: Roșie, Cenușie, Alba și, în trecut, una Neagră. Kell este ultimul dintre Antari, magicieni care pot călători între lumile paralele. A crescut în Londra Roșie și este mesagerul oficial pentru afacerile cu sângeroasa Londra Albă și cu Londra Cenușie, cea fără de magie. Neoficial însă, Kell e un contrabandist pasionat de artefacte din alte lumi.
Lila, o hoață care bântuite în travesti străzile Londrei Cenușii și visează să ajungă pirat, îi fură un obiect magic extrem de periculos. Inițial dușmani, Kell și Lila sunt nevoiți să se ajute unul pe altul când își dau seama că au intrat într-o conspirație mortală.
(mai degrabă YA, dar o lăsăm și pe aceasta – hilar citatul de pe copertă cu „redefinește genul epic”, ea nefiind, evident, epic fantasy sau orice epic în general).
Kraken – China Miéville
Dintr-un muzeu din Londra dispare un calamar lung de nouă metri, împreună cu acvariul lui. Custodele Billy Harrow vrea să elucideze misterul şi descoperă o lume stranie, populată de adepţi ai cultului calamarului uriaş, tatuaje vorbitoare, asasini, statui ce prind viaţă şi animale intrate în grevă. Urmărit de poliţişti şi criminali deopotrivă, Billy este nevoit să renunţe la viaţa lui obişnuită şi să se alieze cu un renegat al cultului calamarului pentru a recupera creatura furată şi a opri forţa necunoscută ce ameninţă cu sfârşitul lumii.
ilustrația reprezentativă de darksouls1 @ pixabay
surse: reedsy, tvtropes (și aici), carriev, wikipedia, writers.com, masterclass.com, authorlevelup, publishersweekly, everything.explained.today, bestfantasybooks, pennbookcenter, iamhrsinclair, theconversation.com.
Blogul de SeFe 