„Personaje slabe, ineficiente, palide, umilite, care se îndoiesc de ele însele, inepte, uneori abjecte – adesea afectate de o ironie conștientă de sine și paralizantă, dar capabile de o rezistență și o tărie de caracter neașteptate”, care contestă presupunerile cititorilor cu privire la modul în care ne vedem sau dorim să ne vedem pe noi înșine – așa sunt definiți antieroii de un specialist occidental, criticul Victor Brombert.
Alt expert, Shadi Neimneh, adaugă că antieroii sunt adesea inadaptați social și victime în lumi ostile, de obicei din medii defavorizate. Motiv din care, aș spune eu, de obicei îi regăsim în mai modernele grimdark fantasy (aveți un top 10 aici și o sefepedia despre subgen aici) sau urban fantasy, dar nu numai: se regăsesc destui și prin high fantasy (unde au și apărut de fapt) sau military fantasy, precum și prin subgenurile de graniță cu SF-ul (science fantasy sau fantasy post-apocaliptic).
În locul călătoriei eroice arhetipale a încercărilor, aventurilor și întoarcerii triumfătoare ale Eroului cu o mie de fețe descris de Joseph Campbell, călătoria antieroului poate consta pur și simplu în supraviețuirea într-o lume plină de pericole și în capacitatea de a se adapta continuu la circumstanțe în schimbare. Tot Brombert spunea că supraviețuirea și „renașterea” formează de fapt nucleul ficțiunilor antieroice, având în vedere că protagoniștii contestă presupunerile morale generale și sunt mai preocupați să-și păstreze propriile valori.
Ca să fac un rezumat al clarificărilor: în pofida denumirii înșelătoare, antieroul nu este principalul personaj care acționează împotriva eroului (acela se numește antagonist), ci un protagonist atipic, surprinzător și apăsat de slăbiciuni (sau chiar defecte considerabile și imoralități), care ajunge oarecum erou mai degrabă contrar așteptărilor proprii, ale societății și ale cititorului.
Dar… să vedem câteva exemple!
10. SEVERIAN
Cartea: Tetralogia Soarelui Nou de Gene Wolfe (publicată în română de editura Leda, care nu mai oferă vreun link) ne descrie un imperiu neo-medieval crud și decadent, pe un Pământ viitor, în răcire și moarte lentă pe măsură ce Soarele se stinge. Lumea imaginată de Wolfe este science fantasy (există și săbii, și nave spațiale) și face parte dintr-un ciclu al său mai larg, alături de seriile Soarelui Lung și Soarelui Scurt – toate stranii și halucinante, un ”fantasy pentru intelectuali” cu numeroase aluzii culte.
Personajul: Severian este o calfă alungată din Ghilda Călăilor pentru că a ezitat în procesul de tortură al unei aristocrate. De la acel moment el începe o aventură extraordinară în care demonstrează că este suficient de viclean pentru a se lăsa folosit, dar și a folosi la rândul său facțiunile ce se luptă pentru putere; că știe să folosească măiastru și sabia (pe care o ține într-o teacă din piele de om, just saying), și cuvintele, că poate seduce, dar și abandona, că poate fi milos, dar și crud.
Înalt și zvelt, cu piele albă și păr negru, la fel de întunecat precum hainele sale mereu negre (conform meseriei de torturator), Severian iese în evidență în mijlocul unui imperiu flămând și decadent și manifestă curaj și inteligență în orice situație. Bine, ajută și faptul că, după cum recunoaște deschis, este nebun; la fel ca și stăpânirea Ghearei cu care poate învia morții. Ca să nu credeți totuși că-i vreun ”Prince Charming”, vă avertizez că pentru a doborî un tiran merge până la canibalism…
(cum antieroii sunt adesea foarte badass, poate v-ar plăcea și topul 10 badass de aici)
9. THOMAS COVENANT
Cartea: Trilogia Cronicile lui Thomas Covenant de Stephen R. Donaldson (apărută în română la Nemira), este un high fantasy atipic, bogat în nuanțe psihologice care implică o explorare a laturii întunecate a protagonistului Thomas Covenant, păstrând în același timp puternice idealuri umaniste. Bogăția geografiei, raselor, culturilor și istoriei variate a Tărâmului permite Cronicilor să exploreze și să extindă un mediu fantastic din ce în ce mai divers și mai plin de povești.
Personajul: Thomas Covenant este un scriitor trist și cinic, bolnav de lepră și evitat de societate, dar sortit să devină eroicul salvator al Tărâmului, o lume fantastică alternativă. Acolo, el luptă împotriva satanicului Lord Foul Profanatorul, care intenționează să scape din robia universului fizic și să se răzbune pe dușmanul său de moarte, Creatorul.
După ce și-a pierdut ultimele două degete de la mâna dreaptă din cauza leprei, seamănă izbitor de mult cu Berek Halfhand al Tărâmului, creatorul Consiliului Lorzilor și unul dintre cei mai importanți eroi ai acestuia. Unii îl confundă pe Covenant cu Berek reîntors, deoarece legendele spuneau că acesta va reveni.
Thomas Covenant s-a autointitulat Necredinciosul când a ajuns în Tărâm, într-un act de sfidare față de ceea ce el consideră a fi o halucinație periculoasă – dar este oare doar o halucinație?
(dacă vă plac seriile fantasy foarte lungi, Cronicile o regăsiți și în Top 10 cele mai lungi serii fantasy)
8. LOCKE LAMORA
Cartea: În seria grimdark fantasy Minciunile lui Locke Lamora de Scott Lynch (publicată și în română), viața unui orfan e dură – și adesea scurtă – în misteriosul oraș insular Camorr. Dar tânărul Locke Lamora scapă de moarte și sclavie și devine hoț, sub tutelajul unui talentat escroc. Lider al bandei de infractori cunoscuți drept Bastarzii Gentilomi, Locke ajunge rapid celebru și-l păcălește până și pe cel mai temut lider interlop. Dar în umbre bântuie cineva și mai ambițios, și mai ucigător. Confruntat cu o sângeroasă lovitură care amenință să-i distrugă tot ce-i e drag în viața lui de mercenar, Locke jură să-și înfrângă dușmanul cu propriile metode – sau să moară încercând.
Personajul: Locke Lamora (care nu este numele său adevărat) este un tânăr interlop din portul Camorr și garrista al Bastarzilor Gentilomi. Este hoț de elită, artist al escrocheriilor și falsificator, fiind antrenat de la o vârstă foarte fragedă în arta înșelăciunii. Este cunoscut de nobilime drept „Spinul din Camorr”, un tâlhar legendar care lasă bogătanii fără sume uriașe. Este cunoscut și sub multe alte pseudonime, în funcție de intrigile pe care el și ciracii săi le desfășoară la un moment dat.
(Dacă vă place subgenul grimdark, seria o găsiți în Topul 10 grimdark)
7. ELRIC DE MELNIBONE
Cartea: Michael Moorcock, deja un autor important în domeniul science-fiction, și-a consolidat poziția în panteonul fantasy cu saga high fantasy a lui Elric (nu s-a tradus în română), compusă din cinci cărți, din care Elric din Melniboné este primul episod. Omonimul titlului cărții, melancolicul împărat albinos al națiunii muribunde elfe Melniboné, este un fel de Superman gotic și de atunci un adevărat arhetip al genului.
Tânărul Elric este un rege cinic și melancolic, moștenitorul unei națiuni a cărei dominație de 100.000 de ani asupra lumii s-a încheiat în mai puțin de 500 de ani. Interesat mai mult de contemplarea meditativă decât de deținerea tronului, Elric este un conducător reticent, dar își dă seama și că nu există niciun alt succesor demn și că supraviețuirea națiunii sale cândva puternice și decadente depinde doar de el…
Personajul: Elric, un albinos degenerat și mereu pe droguri (pardon, pe ”concocții de ierburi”), ultimul împărat de drept al unui imperiu în decadență, este atipic pentru rasa lui de elfi: spre deosebire de cei din jurul său, nu este convins că oamenii sunt creaturi inferioare, demne doar de exterminare sau înrobire. Motiv din care este disprețuit, alungat, urmărit de comploturi și nevoit să bată lumea largă, alături de sabia sa devoratoare de suflete.
Departe de a fi un erou moral (ca să trăiască devorează, prin sabie, sufletele oamenilor pe care ar prefera să-i ajute), Elric nu este nici un antagonist (doar cam indiferent); este însă, cu certitudine, un mag puternic și un războinic excelent, spadasin legendar.
6. GERALT DE RIVIA
Cartea: În seria high fantasy Witcher a lui Andrej Sapkowski (publicată în română la Nemira), oamenii, dwarfii, gnomii și elfii au trăit împreună într-o pace relativă, timp de peste un secol. Dar vremurile s-au schimbat, pacea neliniștitoare s-a terminat, iar acum rasele se luptă din nou. Un elf bun este, se pare, un elf mort.
Geralt de Rivia a așteptat nașterea unui copil profețit. Acest copil are puterea de a schimba lumea – în bine sau în rău. În timp ce amenințarea războiului planează asupra țării, iar copilul este vânat pentru puterile sale extraordinare, va deveni responsabilitatea lui Geralt să îi protejeze pe toți – iar un witcher nu acceptă niciodată înfrângerea…
Personajul: Cel mai bun dintre vânătorii mutanți de monștri (witchers), crescuți și antrenați de Școala Lupilor din fortăreața Kaer Morhen, Geralt de Rivia (care de fapt nu se numește Geralt și nu-i din Rivia) a ajuns ucigașul perfect, o mașină de luptă inegalabilă cu sabia, vrăjile, leacurile și descântecele.
Pe deasupra, a ajuns în mintea multora și un monstru brutal și imoral el însuși (fiind celebru drept ”Măcelarul de la Blaviken”), astfel că peste tot este primit cu teamă și ostilitate. Este totuși chemat primul atunci când monștrii atacă satele, pentru că este cel mai eficient – știe exact ce trebuie făcut și în cele mai disperate situații.
Geralt nu este totuși o mașină fără suflet – este un dur, dar și un seducător cu mare succes la aristocrate, vrăjitoare și tinere țărăncuțe laolaltă, pe de o parte, și pe de alta un prieten de încredere pentru puținii care reușesc să-i câștige tovărășia (și, spre deosebire de cei din jur, Geralt nu este un rasist). Mai mult, deși steril el însuși, Geralt este o figură paternă protectoare și atentă pentru Ciri, ”fiica sa” adoptivă pe care a câștigat-o drept răsplată, prin înșelăciune, de la împăratul nilfgardian Emhyr.
(Dacă sunteți curioși cu ce monștri luptă un witcher, 10 îi aveți în articolul de aici)
5. DOAMNA
Cartea: Prototipul a ce înseamnă acum military fantasy, seria Companiei Negre a lui Glen Cook (publicată în română la editura Millenium) urmărește aventurile marțiale ale unei armate de închiriat, gata să lupte pentru oricine plătește, indiferent de moralitatea sa, și alcătuită din mercenari adunați după principiul Legiunii Străine: bărbați și femei fără trecut. Aici nu există eroi: toți sunt niște ucigași ticăloși ori cel puțin cinici, care-și riscă viața pentru bani, pentru glorie sau din obișnuință și din lipsă de altceva mai bun. Seria se remarcă mai ales prin originalitatea lumii: nu numai că universul fantasy prin care luptă și mor antieroii mercenari nu este o clonă de nimic, dar nici măcar nu seamănă cu mai nimic din fantasy-ul dinainte sau de după ea.
Personajul: Doamna este o vrăjitoare extrem de puternică, vicleană și nemiloasă, faimoasă pentru incredibila sa frumusețe rece – deși nimeni nu știe cum arată în realitate, dincolo de vrăji, sau cine este și sub ce nume a trăit înainte de a se ridica din morți. Nimeni în afară de ea nu știe ce urmărește, ce intrigi țese și desțese, singurul lucru clar fiind lista ei de dușmani (întreaga lume) și de prieteni (nimeni).
Totuși, Doamna, deși cea mai dură dintre duri pentru a-și păstra tronul mereu râvnit de proprii-i generali-magi și destul de periculoasă încât să confrunte fără teamă și viii, și morții, și nemorții, este mult mai complexă decât pare. Are și ea o poveste de viață, niște slăbiciuni și un suflet – dar cine s-ar putea apropia ca să le descopere?
(Cum anti-eroii sunt deseori războinici, poate v-ar plăcea și topul 10 războinici de aici, sau recenzia cărții, aici)
4. BARU CORMORAN
Cartea: Romanul hard fantasy Trădătoarea Baru Cormoran de Seth Dickinson (publicat în română la Paladin) ne povestește cum Baru Cormoran își ridică privirile din nisipul plajelor natale și vede niște vele roșii la orizont: se apropie Imperiul Măștilor, înarmat cu bancnote și cerneală, doctrine și compasuri, minciuni și săpun. Îi vor cuceri insula, îi vor rescrie cultura, tradițiile-i vor deveni infracțiuni, unul dintre tații ei va dispărea în noapte.
Dar Baru este răbdătoare. Își va ascunde ura, își va demonstra talentele, se va alătura Mascaradei. Le va învăța secretele. Va deveni exact ce caută ei. Se va strecura cât mai sus printre rotițele mașinăriei de stat, pentru a-și elibera poporul. Ca să-i testeze loialitatea, Mascarada o va trimite în distantul Aurdwynn, o cloacă de rebeli, informatori și duci imprevizibili.
Aurdwynn îi ucide pe cei care încearcă să-l controleze. Pentru a supraviețui, Baru va trebui să navigheze prin plasa deasă de trădări – dar ea este un geniu al jocurilor de putere, la fel de nemiloasă în urmărirea scopurilor sale pe cât este de obsedată de ele. În matematica intrigilor sale, toate datoriile trebuie plătite, iar prețul eliberării este mai mare decât orice și-ar fi putut imagina.
Personajul: „Trădătoarea” Baru Cormoran este complet imprevizibilă, pentru că Baru are propriile sale fidelități, doar că acestea nu sunt deloc evidente și înșală pe toată lumea, inclusiv pe cititor, în mod repetat. Poate că uneori și pe ea însăși – nu va fi întotdeauna clar dacă Baru a creat unele evenimente sau evenimentele au creat-o pe Baru.
Baru înfruntă singură haosul nu prin pasiune, curaj sau impetuozitate, ci printr-o abordare matematică, pe termen foarte lung și la o scară extrem de mare. De fapt, datorită dezrădăcinării sale de tot și toate, Baru este mai degrabă o sociopată – nu are foarte multă empatie și, chiar și atunci când ajunge să aibă sentimente față de unele personaje, nu în funcție de ele își ia deciziile.
În centrul unui conflict derulat simultan în mai multe planuri și regiuni, cu implicații globale, a unui adevărat uragan de sânge și foc, supraviețuiește și schimbă istoria o femeie lipsită de prieteni, care înțelege că, într-o lume nebună și nemiloasă, poți supraviețui doar fiind și mai nebună, și mai nemiloasă…
(Pe Baru o găsiți și în Topul 10 personaje feminine credibile, iar recenzia cărții o puteți citi aici)
3. LOGEN NOUĂ-DEGETE
Cartea: În trilogia grimdark fantasy Prima lege a lui Joe Abercrombie (publicată în română la Nemira), suntem martorii poveștilor unei galerii neconvenționale și neașteptate de personaje: pe vremuri campion, acum un fel de monstru, Glokta este prizonier într-un corp bolnav; nobilul Jezal trăiește bine, pentru că trișează la jocul de cărți; Logen, poreclit Sângerosul Nouă, vrea să-și lase în urmă trecutul întunecat, în care și-a văzut familia ucisă, dar nu poate scăpa de lupte; Bayaz, Întâiul dintre Magi, plănuiește o călătorie dincolo de lumea cunoscută, în scopuri numai de el știute, iar din pricina sa Glotka, Jezal și Logen vor avea o viață și mai grea…
Secrete străvechi ies la iveală, bătălii sângeroase aduc victorii și înfrângeri. Adversarii neînduplecați au parte de iertare, dar numai după ce sunt tratați fără indurare. Cum să aperi un oraș înconjurat de dușmani și plin de trădători, când nu ai încredere în aliați, iar înaintașii au dispărut fără urmă? Cu aceasta situație-limită se confruntă Glokta. Un grup de aventurieri condus de Bayaz trebuie să se achite de o misiune periculoasă, iar cea mai vânată femeie din Sud, cel mai temut bărbat din Nord și cel mai egoist băiat din Uniune fac o alianță ucigătoare și poate că au totuși o șansă de a salva omenirea.
Personajul: Logen Nouă-Degete este un barbar atipic: celebru pentru crizele sale sângeroase de „beserk”, în care este invincibil, dar ucide laolaltă inamici și camarazi, precum și pentru accesele sale de furie (în care-și omoară consăteni și prieteni), războinicul încearcă să renunțe la calea violenței și să devină cât mai ”zen”, un om mai bun și mai calm.
Logen tot oscilează între a se retrage din calea conflictelor, a-și ajuta prietenii și a face ceea ce este onorabil. Uneori îi iese, alteori nu, și în aceasta este cât se poate de realist și empatizabil: ar vrea să lase ura și setea de sânge în urmă, dar sângele rău îl tot caută. Și când îl găsește, Logen cel bun dispare și la suprafață erupe Nouă-degete, războinicul de care fug toți îngroziți. Chiar și cei mai apropiați prieteni ai săi, și pe bună dreptate…
(recenzii puteți citi aici la „Eroii” și aici la „Prima Lege”)
2. ESSUN
Cartea: În trilogia fantasy post-apocaliptic (sau chiar science-fantasy, aș zice eu) Pământul sfărâmat de N.K. Jemisin (publicată în română la Paladin), premisa de bază, care provoacă toate evenimentele, este Sfărâmarea Pământului, un eveniment catastrofic ce a provocat exces de activitate tectonică. De fapt trilogia ne prezintă mai degrabă sfărâmarea, frământarea și reformarea unor oameni. Motiv din care este cât se poate de umană, caldă (fierbinte și arzătoare ca lava) și ferm legată de sentimentele unor personaje foarte vii și complexe: puștoaicele speriate Damara și Nessun, tânăra (prea) impetuoasă Sienit, femeia matură, dar nu și blazată, Essun.
În jurul lor se construiește o adevărată pleiadă de personaje secundare de toate culorile, vârstele, personalitățile și sexele, fiecare bine conturat, cu pasiunile, spaimele, visele și dezamăgirile proprii, iar cu ajutorul lor trilogia ne plimbă printr-un șir de aventuri captivante și pline de suspans – dar nu este doar un road movie întins peste o întreagă planetă devastată, ci în și un jurnal al schimbării sufletești a unor fete și femei, prin descoperire și auto-descoperire treptată.
Personajul: Essun este o femeie de vârstă mijlocie cu doi copii mici, care în secret este un orogen, un om cu abilitatea de a manipula rocile prin absorbirea sau redirecționarea căldurii și energiei. Copiii ei au și ei abilități orogene, care se manifestă adesea în subconștient, ceea ce o obligă pe Essun să acționeze constant pentru a evita descoperirea lor. Într-o zi, ajunge acasă și constată că fiul ei cel mic a fost omorât în bătaie de soțul ei, după ce și-a dezvăluit din greșeală abilitățile orogene. Soțul a răpit-o pe fiica lor și a părăsit orașul.
Amorțită de durere și de furie, instinctiv, Essun oprește un cutremur masiv, iar o mulțime furioasă încearcă să o linșeze. Iar de aici începe aventura ei dură în căutarea fiicei, a salvării personale și a lumii, dar și a propriului trecut pe care ar fi preferat să-l uite…
(recenzia la trilogie o puteți citi aici)
1. KVOTHE
Cartea: Trilogia epic fantasy (deocamdată scrise 2/3) Ucigașul de Regi de Patrick Rothfuss (publicată în română într-o traducere imposibil de citit), ne povestește cum, într-un târguşor uitat de lume, hangiul Kote duce un trai searbăd, învăluit de întreita tăcere a Pietrei de Hotar. Lucrurile se schimbă însă când la han îşi face apariţia Cronicarul, un învăţat hotărât să scoată la lumină trecutul misterios al hangiului.
Căci Kote este nimeni altul decât Kvothe, cel mai mare (anti?)erou al vremii sale, alchimist priceput, ibovnic iscusit şi muzician desăvârşit, Kvothe Neînsângeratul, Kvothe Ucigaşul-de-Regi. Dornic să lămurească adevărul din spatele propriei legende, Kvothe îşi deapănă povestea, de la copilăria într-o trupă de artişti ambulanţi şi anii de mizerie petrecuţi ca orfan pe străzile unui oraş înţesat de primejdii, până la nemaipomenitele peripeţii ca învăţăcel la marea Universitate, locul unde ştiinţa se împleteşte cu magia. Iar dincolo de toate pluteşte o abia ghicită ameninţare…
Personajul: Kvothe nu este doar un băiat excepțional, ci un geniu multivalent; pe deasupra nu e vreun ”chosen one” din naștere, ci trebuie să-și descopere, învețe, cizeleze și exerseze capacitățile. Ca oricare dintre noi. Mai exact, nu este vreun Rand al Thor sau Paul Atreides, ci un Leonardo Da Vinci sau Michelangelo, asemănare cu atât mai sugestivă din moment ce lumea în care se petrece povestea este una mai degrabă renascentistă ca stadiu politic, tehnologic și civilizațional.
Kvothe nici nu devine un personaj legendar fiindcă așa a vrut destinul, linia genealogică sau zeii, ci pentru că este un individ foarte inteligent și talentat, cu multă voință. Băiețelul devenit treptat adolescentul, apoi tânărul cu părul roșu, este constant mai degrabă un anti-erou cu multe defecte el însuși (și nu chiar tot timpul ”băiat bun”, ba în general chiar gri, ocazional spre negru din punct de vedere moral), poate și datorită faptului că luptă constant pentru supraviețuire, inclusiv prin minciună, furt și chiar omucidere.
Povestea lui Kvothe este 100% punk și el însuși este, uneori chiar în sensul cel mai propriu, un ”punk”: un golan, un băiat al străzii, un rebel împotriva lumii și un anarhist împotriva ordinii sedentarizate, dar nedrepte.
Kvothe este un umanist renascentist polivalent, dar și un om cu sete de răzbunare, cu obsesii, mândru până la a-și face rău, coleric, impulsiv, cu oscilații între prea multă și prea puțină încredere în sine, cu depresii și complexe – dar și cu o voință de fier. Este un personaj pe care nu-l poți uita vreodată și, sincer să fiu, eu nu găsesc la acest moment altul la fel de detaliat și complex conturat pentru o comparație măcar apropiată.
(o recenzie la prima carte o puteți citi aici)
autorii ilustrațiilor au fost menționați acolo unde au fost identificați
ilustrația reprezentativă de Tithi Luadthong©123RF.com
Blogul de SeFe 