Categorie: Recenzii

Prietenie vs. ură și roboți vs. oameni, în „Caverne de Oțel” (de Isaac Asimov) – recenzie

Oraşul reprezenta apogeul măiestriei omului asupra mediului. Nu călătoria în spaţiu, nici cele cincizeci de planete colonizate, care erau acum atât de arogant independente, ci oraşul. Urbanizarea Pământului e completă. Oamenii trăiesc în aglomeratele oraşe subterane, departe de lumina soarelui. Spaţialii, coloniştii Galaxiei, s-au întors pe Pământ, iar roboţii pe care i-au adus cu ei…

.
După Apocalipsă ne mai rămân trei lucruri: credința, rațiunea și cantica pentru „Leibowitz” (de Walter Miller) – recenzie

Îndoiala nu este totuna cu negația.Îndoiala este un instrument redutabil, care trebuie folosit în cercetarea istoriei. În lumea de coșmar postapocaliptic, în care oamenii reînvie lumina cunoașterii, descoperirile științifice și tehnologice sunt păzite cu grijă de călugări dedicați studierii și păstrării relicvelor Sfântului Isaac Liebowitz. Într-o epocă terifiantă a beznei și a decăderii, obiectele acestea ar putea fi cheia…

.
În „Regatele Sfărâmate” de NK Jemisin, și adevărul și iubirea au prețul în sânge (recenzie)

Descriere: „Există lucruri pe care le poți înțelege numai dacă ai trecut prin ele, și există experiențe pe care nimeni nu vrea să le împărtășească.” În orașul Umbrei, sub coroana deasă a Copacului Lumii, străzile înguste strălucesc de magie, iar fiii și fiicele zeilor trăiesc printre muritori. Oree Shoth, o artistă oarbă din naștere, dar…

.
O apocalipsă ție, una mie și un prieten întregii omeniri – „Proiectul Hail Mary” de Andy Weir (recenzie)

Descriere: Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii…

.
Jazz, cloroform și-un tango cu „Artemis” (de Andy Weir) – recenzie

Descriere: Traiul în Artemis, primul și singurul oraș de pe Lună, implică privațiuni dacă nu te numeri printre turiștii bogați sau miliardarii excentrici, iar visul lui Jazz Bashara e să se îmbogățească. Doar că un simplu job de comisionară n-o să-i îndeplinească acest vis. Și nici micile ei acțiuni de contrabandă. Viața lui Jazz va…

.
Între rațiune, magie și simțire, „Elantris” de Brandon Sanderson (recenzie)

Descriere: Elantrisul, orașul solar al oamenilor-zei, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul Reodului, iar semizeii se transformă în cadavre vii. Povestea ia o întorsătură și mai sumbră atunci când însuși prințul moștenitor al Arelonului, Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut. Între timp, Sarene, prințesa care urma…

.
Violență, SF, sex&rock’n’roll: „Micul dejun al campionilor” de Kurt Vonnegut (recenzie)

Descriere: Kilgore Trout este un scriitor de science fiction cu sute de cărți publicate, însă necitite – practic, un artist invizibil, într-o lume foarte mare. Asta până când cărțile sale sunt citite de un om de afaceri care decide să-l invite la un festival din Midland City. Așa se face că în Dwayne Hoover ,…

.
Pentru ingineri, macarale! Pentru umaniști, un „Fiasco” (de Stanislaw Lem)… (recenzie)

Descriere: Cu ajutorul matematicii este posibil să construim lumi în exteriorul Universului, indiferent dacă ele există sau nu. Apoi, bineînțeles, putem oricând renunța la matematică și la lumile ei, pentru a intra în alte lumi prin credință. Omenirea se află în momentul concretizării unui vis străvechi – stabilirea contactului cu ființe inteligente din alte sisteme…

.
Rasism, sclavie, sex cu tentacule și o dilemă: Apocalipsa, ori Xenogeneza (de Octavia Butler)? (recenzie)

Dilemă unde ambele opțiuni sunt proaste, evident, că altfel nu ar fi dilemă – dar revenim. Deocamdată o să începem prin a-mi încălca propria regulă primară (recenzie NU egal rezumat), fiindcă trilogia Xenogenesis de Octavia Butler nu a apărut în română, deși chiar ar fi cazul. Așa că o să vă spun (despre) ce este:…

.
„Valurile liniștesc vântul” (de frații Strugațki), iar KGB-ul îi liniștește pe martori (recenzie)

Trebuie să recunosc: am început să citesc acest roman nu doar cu o strângere de inimă, dar deja cam predispus să NU îmi placă. De ce? Pentru că sunt complet mega-ultra-fan de Picnic la marginea drumului (vezi recenzia aici), dar de la el încoace am mai citit de frații Strugațki: E greu să fii zeu…

.
„Lumii îi spuneau pădure” (de Ursula K. Le Guin)… până am venit noi – și Moartea a început să le pășească prin vis (recenzie)

Există o vorbă celebră în literatura de gen, și anume că „SF-ul îmbătrânește urât”. De ce? Culmea, de obicei nu pentru partea de anticipație, deși este și acolo adesea ridicol să vezi cum peste mii de ani oamenii citesc microfilme sau chiar ziare pe hârtie și fumează de rup. Pare mai puțin intuitiv, dar problema…

.
Umor, crimă și „Toate sistemele în alertă” (de Martha Wells) – recenzie

Care să fie oare linia demarcatoare între o IA pur și simplu și conștiința de sine? s-au întrebat atât de mulți scriitori de SF de-a lungul timpului… iar Martha Wells pare să fi găsit un răspuns. Neașteptat poate pentru SF-ul serios, dar în retrospectivă… nu chiar așa de surprinzător. Care, culmea, nu mă duce cu…

.
Despre fructul interzis și lanțuri, în „Cele O Sută de Mii de Regate” de N.K. Jemisin (recenzie)

„Niciun om nu este o insulă (No man is an Iland, intire of itselfe)” ne spunea poetul John Donne pe la 1600… „și nici vreun zeu”, pare să-l completeze Jemisin în 2010. Dacă în seria Pământul Sfărâmat (recenzie aici), autoarea americană ne punea individul în perspectiva naturii dezlănțuite, aici, în contrapartidă, vedem omul pus la…

.
Dulce-amară nostalgie, vară, „Vin de Păpădie” (de Ray Bradbury) – recenzie

„— Dar pentru numele lui Dumnezeu, zise Tom. (…) Ziua de azi n-o s-o uit niciodată! Știu eu sigur, niciodată n-o s-o uit! Prin fereastra pivniței, bunicul privi copacii care fremătau într-un vânt nu chiar atât de cald. — Ba o s-o uiți, Tom, zise el, ba o s-o uiți.” Da, fix citatul de mai…

.
Keep calm and science on – „Fundația” (de Isaac Asimov) pe care putem construi un viitor mai bun (recenzie)

Vă povesteam în recenzia (de aici) la O piatră pe cer (cartea I din seria Imperiului) cât de surprins am fost atunci că un roman care mi-a plăcut la 10 ani (și l-am și înțeles la acea vârstă) mi-a plăcut la fel de mult și la 40. Statistic (dacă tot vom vorbi despre o carte…

.
Când nu poți câștiga lupta a cărei pierdere ți-ar șterge realitatea, te bazezi pe ”Ninefox Gambit”, de Yoon Ha Lee

“Remember that despite the fact that I’m a traitor and mass murderer, one of us is expendable, and it isn’t me.”― Yoon Ha Lee, Ninefox Gambit Oare ce poate fi mai rău decât o realitate foarte neplăcută, în care întreaga omenire, răspândită în nenumărate sisteme, este condusă cu mână de fier de o dictatură semi-feudală, bazată pe…

.
Viața e ieftină pentru „Asasinul din umbră”, de Brent Weeks, dar nu și lipsită de sens (recenzie)

„Viaţa e searbădă. Viaţa e lipsită de sens. Când luăm viaţa cuiva, nu luăm nimic de valoare.” aude ani de zile adolescentul Kyllar, personajul principal, în timp ce evoluează din paria orfan (și hoț mărunt la îndemâna oricărui golan în căutare de victime fără apărare) la nobil impostor și asasin profesionist, temut chiar și de…

.
Lăsați orice speranță, voi care intrați în „Metro 2034” de Dmitri Gluhovski (recenzie)

Homo homini lupus, zicea dictonul latin… numai că romanii nu îi cunoscuseră pe rușii (post)sovietici – așa că erau nedrepți față de lupi. Gluhovski însă, trecut deja prin semi-apocalipsa prăbușirii URSS din anii 90 și foarte conștient de ororile gulagului și istoria atroce a rușilor în general, nu are iluzii în ceea ce privește „sufletul…

.
Când uiți încotro te îndreptai în întuneric, destinația găsită nu poate fi decât una singură – ”Ship of Fools” de Richard Paul Russo

Ce vor? De unde vin? Încotro se îndreaptă și de ce? Cu ce misiune și în numele căror valori morale și credințe? Încă de la clasicul Rendezvous cu Rama de Arthur C. Clarke, suntem învățați că un prim-contact cu extratereștri foarte diferiți de noi (și nu la fel de deschiși la comunicare precum maimuțele bârfitoare…

.
Când oprimarea otrăvește sufletele, speranța se ascunde în „Testamentele” lui Margaret Atwood (recenzie)

„M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt”, ne spune Ecleziastul în Biblie și, ironic, puținor subiecte li se potrivește mai bine această cugetare decât teocrațiilor. Indiferent că suntem credincioși sau atei, cert putem fi de acord cu faptul că toate…

.
Când iubirea învinge credința, este „Vremea schimbării”, de Robert Silverberg (recenzie)

Nu mă așteptam ca un roman care tocmai împlinește 50 de ani să ascundă în el un mix atât de actual și provocator de căldură sufletească și rigoare socială rece, iubire și tragedie, sexualitate și dileme morale, dar iată că am fost surprins: o carte de la un clasic al SF-ului, care nu a îmbătrânit…

.
La confluența dintre fantasy și SF, ”Copilul fluviului” de Paul J. McAuley va schimba lumea… sau o va ucide (recenzie)

Nu degeaba seria (din care acest roman apărut la editura Trei, aici, este prima carte – restul trilogiei nu a mai fost tradusă) se numește Confluence: în mai multe sensuri, metafora care o descrie cel mai bine este chiar confluența a două fluvii lente – și întinderea nămoloasă de ape cafenii care rezultă. Un Gange…

.
Când SF-ul chiar este anticipație: despre izolare și câini, în „Orașul” lui Clifford D. Simak (recenzie)

Când am citit prima oară Halta în 1995 (apărută atunci la editura Pygmalion) și m-am îndrăgostit de bizara lentoare a SF-ului sudist, dar și de perspectiva lui Simak asupra distanțelor care de fapt ne apropie, nu mi-aș fi putut închipui că următoarea carte de același autor o voi citi peste 25 de ani și mi…

.
Când povestește Stephen King despre scris și alte orori, „Mai târziu” nu e niciodată de ajuns (recenzie)

O s-o zic pe de-a dreptul: Mai târziu ar fi putut fi cea mai bună carte a lui Stephen King din ultimul deceniu. Cu certitudine, este de departe cea mai amuzantă de la Misterul Regelui încoace, plus cea mai bine scrisă de la Străinul și Doctor Sleep (toate la editura Nemira, colecția Armada). Nu și…

.
Prins între credință și rațiune, „Un străin în Olondria” de Sofia Samatar nu este un roman, ci o experiență (recenzie)

„Cu cât știi mai multe, cu atât înțelegi mai bine că nu știi nimic”, ar fi spus Socrate, conform lui Platon – și nu este nicio ironie în faptul că revelația unui filosof care nu a scris niciodată nimic se potrivește atât de bine unei cărți despre scris cărți. Cu cât Jevick, personajul principal, află…

.
Cum salvează Elon Musk șapte Eve hard SF (și-un DeGrasse) – „Seveneves” de Neal Stephenson (recenzie)

Da, știu: pe cei mai mulți vă sperie (de fapt, de la un punct încolo mă includ și pe mine, deci ne sperie) conceptul de hard SF, care în zilele noastre e departe de popularitatea pe care o avea cândva; dar, stați liniștiți, hard-ul de aici nu se referă la supradoze de fizică, matematică și…

.
Dune for dummies: fără mirodenie, dar cu sex oral – „Foc mistuitor” de John Scalzi (recenzie)

… și nu, partea cu „foc mistuitor” nu se referă la partide fierbinți de sex (mai ales că-s mai rare decât în primul volum) și nici măcar la cine știe ce pasiuni telenovelistice de amor și jale. De fapt, dacă ar fi să preiau un citat drag tabloidelor românești, „nu o să-ți vină să crezi…

.
Odiseea pe repede înainte, cu vrăjeală, hummus și o leacă de bataie – ”The Empire of the Dead” de Phil Tucker

La fel ca întreaga mea generație (copiii cu cheia de gât din anii ‘80), fascinația pentru imaginația în formă literară mi-a fost încurajată, foarte timpuriu, de Legendele Olimpului de Alexandru Mitru și de versiuni simplificate ale Odiseii. Pentru mine, prima literatură fantasy de fapt. Și primul erou-aventurier tipic acestei literaturi (quest fantasy, dar nu știam…

.
Da, am avut o apocalipsă. Dar cum rămâne cu a doua apocalipsă? Sau cum s-a înșelat Asimov – ”Sea of Rust” de C. Robert Cargill

Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău, ne spune prima lege din seria Roboții de Asimov (în română la Paladin). O știm cu toții, este o „cărămidă” fundamentală a majorității cărților SF de atunci încoace…

.
Western și noir la frontiera dintre genuri – ”Blackwing” de Ed McDonald

Căpitanul Galharrow și ciracii săi din șleahta Aripilor Negre (Galharrow’s Blackwings) își mai verifică odată muschetele și săbiile, își fortifică bravura cu mult alcool tare și părăsesc fortificațiile Valengradului. Pentru a se afunda cu multă reticență în Pustie (The Misery), unde au toate șansele să-i devoreze o haită de gerlingi, în timp ce le urlă…

.